Toată săptămâna, marile lanţuri de magazine s-au umplut de bani de la toţi cei care cred că, fiind o dată în an, Paştele trebuie sărbătorit cu tone de mâncare, cantităţi impresionante de dulciuri şi băuturi. Cu toate că hipermarket-urile sunt închise doar pentru o zi (duminică), toată lumea a dat zilele acestea iama printre rafturi să îşi facă provizii ca şi cum ne-ar aştepta, de luni încolo, foamete pe termen nelimitat.
Dacă de luni până joi, magazinele mari au putut fi traversate în condiţii relativ decente, vineri parcă toată lumea a căpiat. În parcarea de la vechiul Kaufland, la orele prânzului, nu s-a găsit niciun loc liber, dovadă că dincolo de uşile magazinului e calvarul.
Zeci, sute de oameni, au năvălit pe fructe, legume, cozonaci, sucuri, carne, brânzeturi, ouă, figurine de ciocolată, tot ce le-a căzut în mână. Mulţi au luptat cu îndârjire să ajungă la rafturi blocate de indecişi ca să ia de acolo cât mai mult şi cât mai ieftin. Ce cozonac tradiţional? E perfect şi cel”de firmă” făcut anul trecut şi păstrat până în zilele noastre pufos. Doar la ce sunt bune E-urile dacă nu la prostit lumea atât de grăbită şi dornică să-şi umple stomacul cu orice? Ce pască? E bună şi cea vidată, făcută de alţii cu un amestec odios de-a dreptul, de substanţe care mai de care mai străine de brânza şi ouăle de la ţară cu care se făcea pasca pe vatră. Nu contează ce conţin ambalajele, tradiţia trebuie respectată.
Dacă reuşeai să treci cumva de gaşca nebună care umplea desăgi cu fructe de import şi legume, te poticneai de cumpărătorii de flori, doar acum e momentul să ne înfrumuseţăm casele. Urma apoi zona cu ingrediente, creme la plic şi prăjituri instant, asaltată de „gospodine” şi, în sfârşit, sectorul cozonacilor cu arome cumpăraţi cu braţul. Pe la lactate poposeau doar cele care mai ţin la prăjitura făcută în casă, în timp ce la sectorul „ouă” era, de asemenea, îmbulzeală asezonată cu negocieri între membrii familiei. Câte să vopsim? 100? 200?
În zona sucurilor mi-a fost greu să mă uit de milă faţă de cei care de bună voie şi nesiliţi de nimeni strecoară în ei lichide care conţin 2% „aromă de…”, convinşi fiind că beau băuturi naturale. Ce cantităţi? De regulă, un bax de Cola şi altul de „suc de fructe” e dotarea minimală pentru Paşte.
Ultima redută, înainte să scapi din calvarul cumpărăturilor este casa de marcat. Acolo se dă un adevărat test de rezistenţă. Unii numără bonuri cu valoare fixă şi îşi dau seama, după numeroase socoteli, că le-ar mai trebui ceva de trei lei, dar nu ştiu ce. Alţii vin cu bani mai puţini şi stau cu minutele să se gândească la ce produs ar putea renunţa. A treia categorie e cea care nu pricepe că toate cumpărăturile se pun în coş şi abia afară în plase. Ei blochează cel mai mult casele de marcat încercând să-şi aşeze cumpărăturile şi abia apoi să se caute de bani.
Scurt pe doi, cine a lăsat cumpărăturile pentru ultima sută de metri trebuie să se înarmeze cu multă răbdare. Nu vine foametea, ci Paştile, deşi mulţi au uitat acest lucru sau poate că au căutat să îl înţeleagă niciodată.
Cristiana Sabău
Sa-i vedeti de marti incolo [sau poate mai repede] cum stau si cer bani, si se vaita si pling si se dau in ceasul mortii ca ce viata grea este in Roamnia , ca nu au bani , ca nu au salarii mari.fac mitinguri si urla ..etc,,,etc……si merg la imprumutat bani ptr. diverse si nu au de unde sa-i restituie si iaca e iar criza in Romania @!!!!
Chiar mă gândeam la asta, ieri, surprins fatal într-un şuvoi de cumpărători încrâncenaţi, dacă n-ar fi mai bine să ne odihnim în săptămâna asta, să mergem la biserică, să ne rugăm, în loc să-i slujim idolului-stomac. Să mâncăm ceea ce avem prin casă, ca de obicei!-ce-ar fi? Ceea ce e curios e că cei care stau trei ore la coadă la cumpărături (excesive, decompresiv-patologice) n-au răbdare să stea o oră la biserică în noaptea de înviere, iau lumina în viteză şi decolează să slujească aceluiaşi zeu-stomac! Suntem, cei mai mulţi, oameni din carne.