Nu mi-ar plăcea să fiu politician

În general, părerea mea despre politicieni e una proastă fiindcă i-am auzit aproape pe toţi promiţând lucruri pe care le-au uitat când au fost aleşi, i-am auzit spunând una şi i-am văzut făcând exact pe dos. În general, noi, alegătorii, avem senzaţia că toţi deputaţii şi senatorii dorm în Parlament, că stau bine merci şi încasează la sfârşit de lună bani mulţi. Din păcate, se întâmplă să mai şi greşim în privinţa unora pe care nu îi cunoaştem suficient. Fac parte din categoria celor care greşesc adesea, deşi pretind că îi cam cunosc pe toţi. Iată că ziua de azi mi-a dovedit că nu suficient.

În cele două ore cât am stat azi cu senatorul Dorin Dobra mi-am schimbat oarecum părerea despre parlamentari şi cât de utili/inutili sunt ei. Nu ştiu dacă au fost zece minute în care să nu sune telefonul lui. Fiecare voia ceva, toţi aveau ceva de explicat, toţi voiau atunci şi dacă se poate ieri. Eu, după trei telefoane, aş fi izbucnit cu un „mai lăsaţi-mă în pace!”, el însă i-a ascultat pe toţi cu calm. A avut un drum de făcut la Unirea şi altul la Livezile. La Unirea fiindcă eu i-am vorbit despre copiii de la Centrul Şcolar „Lacrima” care nu au încotro să o ia când termină şcoala şi vin, în continuare, la uşile ei. Şcoala nu poate face propriile ei ateliere protejate fiindcă nu îi permite cadrul legal. E nevoie ca cineva să iniţieze un proiect sau să facă un amendament. Vestea bună este că se poate şi că avem toate şansele să facem paşi mici care duc la schimbări mari. Doamne ajută!

De la Unirea însă, m-a invitat să-l însoţesc şi la Livezile unde s-a întâlnit cu primarul Traian Simionca pentru ca să pună la punct ultimele detalii legate de prezenţa edilului, marţi, la Bucureşti, la Comisia permanentă comună a Camerei Deputaţilor şi Senatului pentru relaţia cu UNESCO. L-am ascultat repetându-i de câteva ori primarului unde trebuie să ajungă, cu cine trebuie să se vadă, lucruri subliniate cu trei linii pentru ca toată prezentarea legată de satul Dorolea să iasă bine şi să primească primul aviz pentru a intra în patrimoniul UNESCO. Personal, aş fi explicat o dată şi gata. N-ai înţeles, bine, pa. Îi invidiez pe cei care au răbdare şi fac lucrurile în alt ritm. De la Livezile ne-am întors la Unirea pentru terenul de sport cel mult discutat şi disputat. Eu, una, l-am ascultat cât l-am ascultat pe domnul Emil Petri, dar apoi mi-am pierdut răbdarea şi am plecat. L-am lăsat pe Dorin Dobra şi pe consilierul local PNL Sorin Hangan în faza în care o luaseră pe altă cale ca să-l facă pe om să înţeleagă, cu buna, că ar fi mai bine să procedeze într-un fel şi nu în altul ca să aibă sorţi de izbândă. De pe drum însă, i-am mai dat o temă de casă senatorului legat de o problemă a hotelierilor care a ajuns la mine şi nu poate fi rezolvată decât de unii care au putere de decizie. Mi-am văzut apoi de ale mele.

Ce am vrut să transmit cu toate astea? Nici într-un caz o odă lui Dorin Dobra sau politicianului indiferent cum s-ar numi el. Oricât de mult ar crede unii că numai cu asta mă ocup, detest odele şi nu le pot scrie. Am vrut să vă spun ce am văzut eu timp de două ore cât am stat azi în preajma unui parlamentar fiindcă nu mi se întâmplă foarte des acest lucru. Mă văd cu ei la conferinţe de presă şi cel mult pe la evenimente, dar nu stau să le ţin companie. Azi s-a întâmplat să fie altfel şi mă bucur că a fost aşa. Am renunţat la o mică parte din părerile preconcepute pe care le am în ceea ce priveşte clasa politică. Nu la toate.

Vă spun sincer că nu-i invidiez pe politicieni. Pun pariu că aşa e fiecare zi a lor, a celor care au ajuns în diverse funcţii. Sunt mereu asaltaţi de oameni care vor câte ceva. La fel e şi la cabinetul lui Ioan Oltean, plin veşnic de lume, iar dacă nu şi-ar lăsa telefonul în birou la conferinţa de presă, cred că ar suna fără încetare. La biroul preşedintelui CJ Radu Moldovan am fost o singură dată şi, pe ceas, am stat 10 minute, iar când am ieşit coada era până pe scări. Buluc e şi la prefectul Ioan Ţintean, şi la preşedintele PNL Stelian Dolha, şi la alţi oameni cu funcţii.

Nu ştiu dacă e rău sau e bine. Nu ar trebui să mergem la politicieni să ne rezolve problemele, sunt de acord cu asta, ar trebui ca statul să fie construit corect aşa încât fiecare să se descurce singur. Din păcate, suntem foarte departe de acel moment, aşa cum bine ştiţi. Multe legi sunt strâmbe sau au lacune grave, iar pentru ca cineva să le repare, trebuie să ştie unde să intervină şi cum să o facă.

Parlamentarii nefiind specialişti în toate domeniile, eu cred că e datoria noastră să le aducem la cunoştinţă ce pot face. Fireşte că îi vom critica dacă uită pentru ce sunt trimişi în Parlament, dacă greşesc, dacă spun una şi fac alta, dar în acelaşi timp merită să ne întrebăm câţi dintre noi am putea fi în locul lor, nu la aranjamente şi intrigi politice, ci în situaţia de a ne încărca în fiecare zi cu problemele altora ştiind totodată că nu le-am putea rezolva pe toate nici dacă am vrea. Eu cred că este un lucru la care ar trebui să medităm înainte de a arunca spre ei cu noroi de fiecare dată când ies în public. Să-i taxăm doar când merită.

Cristiana Sabău