Numai legile care ne convin sunt bune

Nu e de ajuns că am trecut deja printr-o campanie electorală infinit de anostă, că a venit o vară extrem de fierbinte şi de insuportabilă din toate punctele de vedere, că zi de zi pare că se întoarce lumea pe dos. Două tabere, ambele exasperante din punctul meu de vedere, una cu Parlamentul în spate, alta aliniată în spatele Curţii Constituţionale, se bat cap în cap. Fiecare tabără scoate la atac ordonanţa sau legea care îi convine. Unul zice ceva, urmează apoi zeci şi sute care zic altceva şi tot aşa. E o gâlceavă la fel de insuportabilă precum căldura şi precum benzile galbene de pe toate televizoarele. Totul e „breaking news”, un termen la fel de lipsit de substanţă ca şi „exclusivitate”. În fond, sunt aceiaşi oameni care se plimbă de la o televiziune la alta şi spun acelaşi lucru. „Legea aceasta este cea mai bună fiindcă aşa a zis Curtea Constituţională”. Nu! „Ordonanţa e bună fiindcă a dat-o Guvernul şi o validează Parlamentul!”. Se va termina oare vreodată? Nu-i pasă nimănui că România arde efectiv? Că se topesc plantele de atâta arşită, că nu sunt sisteme de irigaţii, că animalele mor de sete? Lumea politică nu pare deloc preocupată de aşa ceva. E obsedată de-a dreptul să găsească cea mai convenabilă lege pentru a-şi atinge scopul.

Din păcate, luxul de a alege legile care ne convin nu ne aparţine şi nouă oamenilor de rând, folosiţi, din când în când, ca instrumente de luptă atunci când taberele decid să se încaiere pe la urne.  Din păcate, niciodată nu învăţăm din greşeli. Când am votat Parlament unicameral şi reducerea numărului de parlamentari, am votat degeaba. Nu a pus nimeni în practică voinţa poporului. Poate nu a vrut Parlamentul, poate Curtea Constituţională. Ce dacă am vrut noi? Şi am mai votat noi multe altele, dar tot degeaba.

Întâmplări de acest gen mă fac să le dau dreptate celor care spun că nu se duc la vot fiindcă nu vor să trimită, cu mâna în care ţin ştampila, în Parlament sau oriunde, oameni puşi pe căpătuială, ahtiaţi după putere, care se împart în găşti şi se sfâşie între ei fără să le pese de cei cărora le-au promis marea şi sarea.

Luaţi-vă concediu, fraţilor, că poate sunteţi obosiţi după aşa o sesiune parlamentară în care aţi făcut numai legi care vă convin, lăsaţi lumea să meargă la ştrand, să-şi tragă sufletul după un an de muncă, nu o mai alergaţi pe la mitinguri, nu o mai bombardaţi cu breaking news-uri, nu o mai îndemnaţi să facă nimic.

La 40 de grade, nici măcar nu mai putem gândi, cu atât mai puţin să ne uităm la voi şi apoi să ne aliniem repede în spatele vostru ca nişte oi. Da, ştiu că în România nu sunt niciodată 40 de grade ca să nu lăsaţi oamenii liberi, să nu fiţi obligaţi să le daţi apă sau pauză. De fapt, de unde să ştiţi voi cum e afară? În studiourile televiziunilor e aer condiţionat, iar între ele vă plimbă limuzinele cu şampanie rece.

Cristiana Sabău