Nunta Zamfirei, cronică despre cât de lung şi cât de lat e pământul

Vă mai aduceţi aminte cu ce imn era promovat la începuturile lui Festivalul Internaţional de Folclor „Nunta Zamfirei”? Versurile sunau cam aşa: „Festival, festival la Bistriţa/ Cum n-a fost la nimenea” şi urma un „lai, lai, lai” pur manelistic. În ultimii ani, nu ştiu cum se face că versurile au dispărut singurul care pare să şi le amintească fiind însuşi dr. Dorel Cosma, directorul Centrului Cultural Municipal, şi totodată organizator principal al festivalului. Joi seara, la deschiderea Nunţii cu numărul 16, a ţinut să le fredoneze personal la microfon. A fost primul indiciu pentru mine că o fi pământul lung şi lat şi ca Săgeată de bogat „nimenea”, dar cât se va mai mărita la Bistriţa, Zamfira nu va scăpa de imnul ăsta nici dacă va fi să se mărite a mia oară. Trecând cu vederea cântecul care nu are nimic de-a face cu folclorul nostru bistriţean, năsăudean sau ce alt folclor vă mai vine în minte, voi face pentru dumneavoastră, cei care nu aţi fost de faţă la deschiderea festivalului, o cronică de eveniment extrem de subiectivă şi demnă de ignorat fiindcă, nu-i aşa, nu mă pricep.

Atunci când spui festival de folclor te aştepţi să vezi, de la un capăt la altul folclor. Ei bine, greşit. Când spui Festivalul Internaţional de Folclor „Nunta Zamfirei” te aştepţi la orice. Aşa se face că am văzut, joi seara, o balerină, nişte fete în pantaloni mulaţi şi cu cămăşi populare care ne-au arătat, de câte ori au putut, cerul, nişte băieţi, buni dansatori, nu-i vorbă, dar mai potriviţi pentru un festival de dans modern, nişte actori, nişte aripi care păreau că îi aparţin lui Icar, o socăciţă (tanti care dă găina, din câte cred aşa se numeşte) înşiruind o poezie demnă de campania electorală şi pe Dorel Cosma cu pantofi de lac albi cu negru. Ultimul detaliu nu are nicio relevanţă, fireşte, dar fiind cronică de eveniment cred că nu trebuie scăpat din vedere. Nu văd sensul să porţi pantofi din lac albi şi negri la ie şi sacou cu motive populare când prezinţi un festival de folclor dacă nu îţi doreşti să observe cineva şi să scrie. Deci, am observat, am notat, v-am spus şi dumneavoastră.

Tot la deschiderea oficială a festivalului, l-am văzut pe primar purtând tricolorul la cămaşă populară, una cam modernă, dacă mă întrebaţi Nu ştiu de ce cred că tricolorul (însemnul oficial al primarului) se potriveşte, dar numai la costum negru cu cravată. E părerea mea, nu o luaţi în seamă.

Fiecare moment în parte, baletul, dansul sau teatrul cu replici din poeziile lui Coşbuc au fost interesante luate separat şi poate chiar şi împreună. Lipite de „Cununa de pe Someş”, de socăciţa electorală sau de aripile lui Icar au creat un efect de nucă în perete. Am avut senzaţia la un moment dat că Zamfira e balerina cu tricolorul de la brâu, apoi am văzut că e actriţa pentru ca, în final, să aflu că se numeşte Doris şi e îmbrăcată în costumul „Cununii de pe Someş”. Splendid. Dacă mai apăreau încă 13 Zamfire era cât se poate de evident de ce găzduim a 16-a nuntă.

Suprinzătoare pentru mine a fost reacţia publicului, fascinat de tot de vede, aplaudac şi ovaţionist. Orice i-ai fi spus, orice i-ai fi arătat, ar fi procedat la fel, o dovadă că politicienii nu greşesc foarte mult (cel puţin din punctul lor de vedere) când oferă mulţimii atât de puţin.

Mai multe fotografii edificatoare  găsiţi pe pagina noastră de facebook.

Cristiana Sabău