O familie din Feldru, care a moștenit o casă construită în 1800 pe care a păstrat-o întocmai, vrea să o lase la rândul ei comunității. ”Această casă a găzduit câteva generații, a trecut prin războaie, vremuri grele, chiar printr-un incendiu, dar încă rezistă, datorită vrednicilor gospodari care s-au născut și au crescut în ea”, spune Ștefan Sîngeorzan, fostul primar al comunei Feldru, într-o postare pe Facebook pe care a intitulat-o ”O lecție de viață“…”.
În casa pe care scrie 1800, anul în care a fost ridicată, a popsit și poetul George Coșbuc, când venea în vecini la sora lui, preuteasa Angelina. Strada se poartă de altfel numele lui George Coșbuc.
”Trăim vremuri în care foarte mulți cerem justificat sau nu, suntem nemulțumiți, ne considerăm nedreptățiți, vrem tot mai mult și mai mult, îndepărtându-ne de adevăratele valori, uneori chiar de Dumnezeu.
Sigur, mai sunt și OAMENI, care în simplitatea lor, păstrează ce-au moștenit de la părinți, bunici, strămoși. Găsim și la Feldru așa ceva, într-un capăt de uliță, uitată de timp, încă mai dăinuie cea mai veche casă, zidită în 1800.
Această casă a găzduit câteva generații, a trecut prin războaie, vremuri grele, chiar printr-un incendiu, dar încă rezistă datorită vrednicilor gospodari care s-au născut și au crescut în ea. Că vorba Savetei și-a bărbatului ei Grigore Dumitru: Cum să distrugi tăte amintirile, tăte lucrurile făcute de părinții și bunii noștri?
Saveta și Grigore n-au avut o viață ușoară, dimpotrivă. Au doi copii cu probleme de sănătate. Măriuța, chiar dacă are 35 de ani, se comportă precum un copilaș de 2-3 anișori, deoarece suferă de Sindromul Down.
Ei, prin munca lor, și-au ridicat o casă frumoasă, dar n-au stricat nimic din ce au moștenit. Sigur, anii au trecut, ei au îmbătrânit, casa veche necesită lucrări de conservare, dar ce m-a impresionat cel mai mult a fost mărturisirea Savetei și-a lui Grigore. Întrebându-i cum o duc, dacă au nevoie de ceva, i-au răspuns că, mulțumită lui Dumnezeu, au de toate, trăiesc dintr-o pensie de 1700 de lei, cresc o văcuță să aibă lapte la copii, dar simțind că bătrânețile sunt tot mai aproape, se gândesc în primul rând la copiii lor, apoi și la alți copii bolnavi.
În acest sens, ar vrea să lase cele două case (veche și nouă) cuiva care să le grijească de copii în primul rând, iar dacă ar fi posibil, acolo să fie amenajat un centru pentru copilași cu probleme.
Cum toată viața au crezut și l-au iubit pe Dumnezeu, se gândesc să lase bisericii, preotului, cu testament totul, dar să fie respectate condițiile spuse mai sus. Ceva îmi spune că dorința lor o să fie îndeplinită.
Mă gândesc că, așa cum se găsesc milioane de euro pentru restaurarea castelelor unor grofi, s-ar găsi și câteva zeci de mii, pentru conservarea și păstrarea acestei case. Dacă biserica, primăria și comunitatea își dau mâna, cu siguranță, se poate”, a scris Ștefan Sîngeorzan pe Facebook.
Adaugă comentariu