Într-o lume în care tot mai multe meserii sunt preluate de tehnologie, există oameni care demonstrează că mâinile pricepute, răbdarea și respectul pentru tradiție nu pot fi înlocuite de niciun robot. La Ilva Mică, familia Sîrb duce mai departe un meșteșug vechi, cel al confecționării curelelor tradiționale și al chimirelor din piele naturală.
În atelierul familiei, experiența tatălui se împletește cu energia și inițiativa fiicei, Andreea, care își dorește să ducă produsele tradiționale și către noi forme de design.
Meșterul curelar George Sîrb a învățat meseria de la tatăl său, care, la rândul lui, deprinsese tainele pielăriei de la meșteri evrei.
”Moștenesc meseria de la tata, care a învățat-o la rândul lui de la evrei, chiar aici, la Bistrița. A fost ucenic timp de trei ani. El știa toate meseriile care țin de pielărie. Prin anii ’60, a lucrat la noi, în localitate, în cooperație. Eu de mic copil am făcut curele, am tăbăcit cizme, încălțăminte, în domeniul pielăriei am făcut tot ce s-a putut face”, povestește meșterul.
Drumul nu a fost însă unul lipsit de întreruperi. După Revoluție, când portul tradițional a pierdut teren, iar cererea pentru produsele lucrate manual a scăzut, Ilie Sîrb a fost nevoit să renunțe temporar la meserie și să se îndrepte spre domeniul construcțiilor, însă în 2017, cu bani obținuți printr-un proiect pe fonduri europene, a reușit să se întoarcă la vechea dragoste, de meșteșugar.
Sprijinul financiar european de 70.000 de euro, i-a permis să construiască și să doteze atelierul în care familia lucrează astăzi. În 2019, la îndemnul copiilor, s-a reapucat de chimire. Și de atunci, asta face și primește comenzi din țară și din străinătate. O mare parte dintre chimire ajung în Maramureș, unde portul popular păstrează încă locul acestor piese tradiționale.
În atelierul familiei, însă, povestea nu se oprește aici. Andreea Sîrb, fiica meșterului, are 29 de ani și a ales să se implice activ în afacerea familiei. Deși lucrează ca expert în monitorizare în cadrul unui Grup de Acțiune Locală, unde se ocupă chiar de domeniul fondurilor europene, Andreea și-a găsit locul și în activitatea atelierului.
Tânăra nu își dorește doar să continue ceea ce a început tatăl său, ci și să aducă meșteșugul mai aproape de publicul contemporan. Un proiect aflat în derulare urmărește diversificarea producției prin realizarea de genți și poșete inspirate din simbolurile tradiționale de pe Valea Ilvei, Valea Someșului și din întregul județ.
”Vom diversifica gama de produse cât mai curând. La fel, inspirate din produsele tradiționale, din simbolurile tradiționale de pe Valea Ilvei, de pe Valea Someșului și, de ce nu, din tot județul. Ne gândim poate la niște poșete cu șiruri, cu mărgele, modele inspirate de pe cămășile tradiționale sau de pe pânzăturile pe care le purtăm”, spune Andreea.
Este o modalitate prin care elementele portului popular pot depăși granițele costumului tradițional și pot ajunge în viața de zi cu zi, sub forma unor accesorii moderne, fără să-și piardă identitatea culturală.
Andreea știe și cât de important este accesul la finanțare pentru supraviețuirea unor astfel de afaceri. Experiența profesională din domeniul fondurilor europene a ajutat-o să înțeleagă oportunitățile și să identifice resursele necesare dezvoltării atelierului. Primul proiect, început în 2016, a permis realizarea atelierului și dotarea acestuia, iar un nou proiect este menit să susțină extinderea activității către marochinărie: ”Consider că mai mult ca niciodată, pentru că inteligența artificială a început să preia tot mai multe ocupații, funcții, iar genul ăsta de meserie nu va putea fi preluat de niciun robot. Nu se poate face decât manual. Va fi de viitor”.
Ea crede că oamenii încep să aprecieze din nou produsele lucrate cu migală după o perioadă în care acestea au fost mai puțin prezente în viața de zi cu zi, iar asta face meșteșugul să aibă viitor.
Adaugă comentariu