Nu mică le-a fost uimirea celor care au trecut astăzi pe strada Lupeni. Mormane de mobilă veche sunt trântite la marginea străzii, iar câţiva oameni par să le păzească. În realitate, sunt proprietarii vechiturilor, scoşi afară din casă cu tot cu ele.
Maria Ohler de 42 de ani, croitoreasă de profesie şi mama a opt copii, a locuit până joi după-amiază într-o casă revendicată de pe strada Şincai nr. 8. Era chiriaşa Primăriei Bistriţa, ce-i drept datornică cu 2000 de lei la bugetul local. Ştia că va veni ceasul în care cineva o va scoate afară, nu atât din cauza datoriilor, cât mai ales pentru că imobilul a fost cumpărat de un membru al familiei Holbură care a cerut în instanţă evacuarea chiriaşilor. Femeia a tot sperat că nu se va ajunge însă la un astfel de moment. A sperat degeaba. Joi după-amiaza, noul proprietar, Andrei Holbură, ar fi venit împreună cu încă doi oameni, a încărcat toată mobila şi a debarcat-o apoi pe strada Lupeni, unde se află şi azi.
„Nu ştiu nici măcar unde-mi sunt actele. Cred că pe aici pe undeva. Ne-a luat cu japca şi ne-a trântit aici. Nu ne-a lăsat să mergem nici măcar la Primărie să cerem ajutor. Am fost azi, dar nu au ştiut ce să ne spună decât să mergem în pădure că nu au locuinţe”, a relatat Maria Ohler.
Femeia are, în total, opt copii cu vârste între 10 şi 23 de ani, dar patru dintre ei sunt daţi în plasament. Stă sub cerul liber cu ceilalţi patru. Vineri dimineaţa, în vizită au venit fratele, cumnata şi câţiva cunoscuţi care o sfătuiau să rămână pe baricade şi să nu plece cumva în vreo chirie, situaţie în care, în opinia lor, Primăria nu ar mai ajuta-o. De altfel, tot ei, susţineau sus şi tare că nu ar fi o idee bună ca femeia să-şi caute o casă la ţară şi să lucreze vreo bucată de pământ, ea fiind, în opinia lor „orăşeancă”.
Deşi cazul în sine este unul care nu ne face cinste ca „orăşeni”, trebuie să remarcaţi în fotografia a treia de jos că doamna Ohler are două telefoane mobile la care, probabil, nu ar putea vorbi dacă s-ar stabili într-un sat izolat în care să aibă propria grădină cu legume şi curte cu păsări. Ce nu puteţi vedea foarte bine (decât dacă iscodiţi cu atenţie ultima fotografie) este că dânsa are şi un fiu de 18 ani, apt de muncă, tolănit în spatele ei.
Cert este un lucru. Ideea liberalilor cu amplasarea unor containere pentru sărmani a fost una cât se poate de bună. Din păcate, acum, imposibil de aplicat.
Cristiana Sabău
primaria e cea mai tare. mereti in padure, faceti-va haiduci si apoi veniti si ne furati noaptea pe fulgeratura. rusine administratiei locale, care asa intelege sa gestioneze cazurile sociale. a construit blocuri sociale stricand atmosfera in cartierul plin de intelectuali din Subcetate, dar vad ca nu catadicseste sa mai umble la listele cu nevoiasi. doar stiau ca oamenii astia vor ajunge in strada, de ce nu le-a dat o locuinta din timp? sau de ce nu au aprobat containerele vietii, din moment ce tot stiau ca se va ajunge la asa ceva? noroc c-au gatat cu festivalurile, ca trebuiau adusi in scop educativ cultural cei din tari straine, sa-i invete macar pe saracii oameni sa cante folclor stradal. Bistrita – poarta Transilvaniei? dar deschideti poarta, tiganii ma-nconjor…
Nu e de vina nici primaria, nici alt for administrativ: e de vina ignoranta acestor oameni, lenea…. E mai usor sa traiesti semi obscur, in mizerie, in oras si sa astepti sa ti se de decat sa muncesti. Astia nu sunt saraci, sarmani, astia nu merita mila….sunt lenesi si merita dispret!