O provocare pentru adevăraţii vinovaţi

Să vorbim despre drumuri, zic, deşi nu sunt specialist, dar nici şeful LDP, domnul Lucian Cherecheş nu e, deci nu văd care e problema. Dânsul e economist – foarte bine, eu sunt filolog. Amândoi avem aceeaşi legătură cu profesia de drumar, adică niciuna. În schimb, eu, dacă aş fi şef la LDP, aş comunica mai uşor cu restul lumii că mă pricep la vorbe.

Spre deosebire de domnul Cherecheş şi de domnul Orţan – pe care l-a făcut ţara inginer de drumuri, cum spune dânsul, posibil să-i fi dat şi misiunea de a umbla cu pălărie de pescar tot timpul– eu conduc maşina mea personală şi fiecare piatră care sare de pe drum la mine în parbriz- ce să vezi? – mă loveşte exact în buzunar. E motivul pentru care nu am de gând să le înghit celor doi domni explicaţiile abramburiste despre nevoia acestor bizare tratamente bituminoase pe DJ 151.

Până de curând, circulam cu drag pe drumul acesta, chit că nu era un drum perfect. Asfaltul arăta bine, mie îmi plac drumurile cu multe curbe, peisajul e superb între Bistriţa şi DN 17 via Sigmir, drumul nu e aglomerat, etc. Dintr-o dată îl văd plin de bolovani. Aşa, brusc, subit şi dintr-o dată. În prima fază l-am evitat fiindcă mi-am mai spart o dată parbrizul pe la Budac (tot din cauza „minunatelor” lucrări făcute de LDP) şi nu simţeam nevoia să repet povestea. Între timp, am citit diverse postări ale unora şi altora supăraţi că şi-au spart parbrizele din cauza unor pietre care săreau de sub roţile maşinilor de mare tonaj. Să tot fie vreo lună de atunci. După cele aproape 40 de grade cu care natura ne-a „gratulat” zilnic în ultima perioadă, mi-am zis că poate totuşi s-au fixat naibii în asfalt bolovanii aruncaţi din remorci. Da de unde? Pe distanţe de zeci de kilometri am putut vedea cât de dungat e drumul, dovadă că pe o parte s-a prins, prin altele nu. În curbe, în locuri umbroase nu s-au prins deloc. Dovadă că de sub roata unui TIR, o piatră a ţâşnit din nou în parbrizul meu şi mi l-a spart.

Domnul Cherecheş de la LDP zice că nu mă crede pentru că nu am fost suficient de inspirată să cer Poliţiei un radar mobil pe care să-l montez în maşina mea, să măsor viteza maşinii de mare tonaj şi să filmez momentul în care de sub roata ei o piatră a ţâşnit şi mi-a izbit parbrizul. Probabil că, dacă aş fi avut dovada, tot nu mă credea fiindcă nu sunt autorizată să am în maşină aparatură de felul acesta. Drept urmare, m-a invitat azi să mai fac o tură pe DJ 151, eventual să-mi distrug şi vopseaua toată ca să fie treaba bună până la capăt.

Setat să îmi strice încă o zi de viaţă, domnul Cherecheş nu a putut să-mi răspundă la întrebarea de ce avea nevoie de tratamente DJ 151 dacă nu era bolnav. Bun, am înţeles, el e economist şi nu e interesat decât de factura de 2 milioane de lei de la CJ, dar nici „tovarăşul” Orţan – văd că îi place cuvântul, de-asta îl folosesc – nu mi-a putut răspunde la această întrebare simplă. Ca urmare, eu nespecialista în drumuri, deduc un lucru: oamenii aceştia au avut nişte bani – din scrisoarea de garanţie – au zis să-i folosească pentru ca firma de casă a CJ să aibă de lucru şi s-au apucat de treabă. Ce contează dacă era sau nu nevoie de „tratamente”, ce importanţă are pentru ei că nişte şoferi îşi distrug maşinile? Dacă sunt bani, să ne prefacem că îi cheltuim „spre binele şi folosul public”, vezi Doamne.

Ca să înţelegeţi cât de aiurea e totul, cred că putem face o analogie. Să zicem că avem un om bolnav. Îl dor mâinile. Îl ducem la doctor şi e operat pe creier, i se desface cutia toracică şi i se scot rinichii. La final, credeţi că e mai sănătos şi va putea funcţiona încă 25 de ani sau e pe moarte? Aşa şi cu drumul. Avem un DJ bolnav pe ici pe colo. Are nevoie de tratamente. Îl doare curba de la Budeşti şi panta de la Sigmir. Atunci de ce nu îl tratăm exact acolo şi de ce naiba aruncăm pietre de la un capăt la altul care se transformă în proiectile? Dă-le naibii de parbrize, trebuie să trăiască şi service-urile, dar ce te faci dacă o piatră loveşte un biciclist direct în cap sau un om de la marginea drumului? Dacă o piatră poate sparge un geam, credeţi că nu poate omorî un om?

Deşi m-am certat de dimineaţă aproape o oră la telefon cu domnul Cherecheş, în afară de faptul că LDP lucrează prost dintotdeauna şi cu utilaje din secolul trecut, eu nu am ce să-i reproşez. În fond, firma a luat un contract. De vină sunt cei care i l-au încredinţat aş zice eu cu dedicaţie, nu de alta, dar firma e plină de tot felul de inginerei cu rude sus puse, care se pricep cică la drumuri, dar talentul lor a fost complet ignorat de foştii directori puşi în funcţii de alte partide.

Eu cred că cei mai vinovaţi de toată mascarada asta sunt cei de la Consiliul Judeţean, de la legislativ la executiv. Consilierii judeţeni aprobă ca nişte marionete penibile tot felul de proiecte de hotărâri pe care nici măcar nu le citesc. Habar nu au ce sunt acelea „tratamente bituminoase”. Se uită majoritatea precum curcile în lemne în laptopuri şi apasă adesea aiurea pe butoane. Nu i-am auzit o dată întrebând ce e una şi ce e alta, dar îi aud făcând schimb de replici aparent ironice, în realitate nişte sfornăieli fără sens, despre nimicuri politice. Nu interesează pe nimeni de pe glob schimburile de replici între Dorin Popescu şi Monica Săsărman , precum nu e nimeni pasionat de tăcerea mormântală a unora care dorm cât e şedinţa de lungă. Şi mai vinovaţi sunt politrucii membri în AGA sau CA de la LDP care se mulţumesc să ia nişte indemnizaţii nesimţit de mari pentru nimic. Unii au treabă cu drumurile precum am eu cu cibernetica economică. Au fost plasaţi în tot felul de consilii ca recompensă că sunt buni executanţi.

Ultimii, dar cu voia dumneavoastră nu cei din urmă, sunt vinovaţi cei din conducerea Consiliului Judeţean, toţi posesori de maşini de teren, cărora li s-a urcat la cap ideea că sunt mai presus de noi toţi, precum jeep-urile cu care merg să taie panglici sunt deasupra autoturismelor fără tracţiune integrală.

Unul nu mai circulă cu maşina personală, unul nu mai ştie cât costă un litru de carburant, o revizie sau o asigurare, habar nu mai are niciunul cât face un parbriz nou şi un vopsit. Tocmai de aceea, i-am propus domnului Cherecheş de la LDP să mergem într-adevăr la o nouă verificare pe DJ 151 cu condiţia ca toţi consilierii judeţeni membri AGA şi CA la LPD, conducerea CJ şi toţi care au ridicat mâinile fiind de acord cu această lucrare penibilă şi inutilă să vină cu maşinile personale. După ce toate parbrizele vor fi sparte, sunt de acord să discutăm ca nişte mari specialişti ce suntem de ce a fost nevoie să aruncăm piatră de 2 milioane de lei pe un drum bun ca să-l transformăm într-unul de coşmar.