O slugărnicie, sau aşa ceva…

De ce scriu acest text? Pentru că sunt profund revoltată de unele reflectări în presa de partid a ceea ce s-a întâmplat aseară. Cum e posibil ca om care ai asistat la o amplă mişcare de stradă să scrii că oamenii au participat la „un protest, sau aşa ceva”? Înţeleg că PDL, prin interpuşi, a cumpărat acest ziar, înţeleg că muncitorii de aici sunt profund devotaţi stăpânului şi că-i cântă ode la fiecare ieşire din ocol, dar nu pot pricepe cum au reuşit să-şi piardă cele mai elementare simţuri care le dau dreptul să îşi câştige pâinea din meseria asta. „Manifestaţia a arătat a formă de protest evoluată pe linia dansului pinguinului”, scrie autoarea textului jignindu-i pe cei care au ieşit în stradă în cel mai josnic mod posibil sugerând, prin ceea ce a scris, că manifestanţii au fost nişte membri PSD scoşi în stradă, cu forţa, de liderii lor puşi pe căpătuială.

De regulă, dacă nu sunt slugi perfecte şi nu execută ordine la comandă, oamenii vorbesc din propria experienţă. Probabil că autoarea acestui text nu are părinţi cu pensiile tăiate, probabil că altcineva îi plăteşte facturile, probabil că e mulţumită că zi de zi la şcoală se cer bani pentru alte şi alte manuale, că în spital nu poţi intra fără şpăgi de la primul portar până la ultimul, că nimeni nu respectă hotărâri judecătoreşti, că Botiş, de îndată ce s-a înfipt în scaunul de ministru, a început să ia pentru sine şi ai săi şi acum nu mai vrea să dea înapoi. Probabil! Sunt şi oameni mulţumiţi de lucruri care revoltă pe toată lumea. Nu ne-ar deranja dacă şi le-ar exprima pe bloguri şi în cărţi ca să afle şi istoria cât invers au înţeles totul. Ne deranjează când sunt scrise cu aplomb, în ziare, ca şi cum ar fi adevăruri eterne, demne să-i facă pe stăpâni să exalte de fericire şi să mai dea un leu în plus la simbrie. O, da, stăpânii sunt generoşi, ştim asta, mai ales când dau bani de la buget, nu din propriile buzunare!

Ştiu, veţi spune că mă prefac că nu am văzut aseară oameni politici în stradă. Nu mă prefac, i-am văzut, dar i-am mai văzut şi altă dată chinuindu-se din răsputeri să scoată lumea în stradă şi nu au putut. Aseară însă, oamenii au ieşit fiindcă nu au mai putut. Poate nu toţi, poate nu politicienii (care se descurcă în orice guvernare, fie că sunt la putere, fie că sunt în opoziţie), dar au existat oameni bătrâni, oameni care lucrează la stat, oameni care sunt şomeri şi care au ieşit în stradă încurajaţi de ideea că poate se schimbă totuşi ceva.

Aud diverse personaje care spun că nici alţii nu sunt mai buni. De unde ştiţi, oameni buni? Dacă alţii nu sunt mai buni, propun să-i schimbăm a doua zi şi tot aşa până găsim cei cu adevărat buni, capabili să ne conducă. Cine spune că numai unii pot să guverneze? Cine v-a băgat în cap prostia asta? Ei, cei care stau în fotolii călduţe şi fac afaceri prin telefon? Să fim serioşi! Trebuie să vedem ce pot alţii şi, dacă nu pot, să-i găsim pe alţii până pot.

Autoarea celebrului text de tristă amintire din oficios decretează în final: a fost un fel de „plimbare-protest”, adică o parodie distractivă, un fel de spectacol cu hâzi la care putea ieşi oricine să se amuze. Într-un mod bizar pentru mine, autoarea nu s-a mai întrebat de ce Botiş nu a mai ieşit, de data aceasta, să stea de vorbă cu manifestanţii, de ce s-a pitit. Dacă a fost aşa o parodie, merita să vină şi prefectul, să se distreze, şi Preşedintele, el însuşi, să ţină un discurs despre linişte sufletească şi pace. Of, dar ei nu au venit! De ce oare? Le-o fi fost frig? Erau ocupaţi să se uite la cum freamătă ţara, să se teamă că vremea discursurilor despre pace şi bună înţelegere a trecut?

Nu ştiu şi nici nu mă interesează. Eu sunt un observator a ceea ce se întâmplă, dar nu pot tolera manipulările ieftine de dragul simbriei. Chiar nu le pot! Apropo, gaşca lui Botiş cu exponent în oficios tot n-a returnat banii! Se cheamă că e cam fără „demnitate, sau aşa ceva”…?

Cristiana Sabău