Oraşul e în altă parte, stimabililor

De când a dat Dumnezeu zăpadă din cer şi nu din tunuri, centrul universului a devenit, la Bistriţa, Pârtia Cocoş. Cât e ziua de lungă, Primăria Bistriţa ne spune că s-a deschis, că au venit 400, că au schiat 300, că s-a încasat nu ştiu cât, că se închide, că se deschide.

Bun, am înţeles, de lucrat mai lucrăm ceva pentru restul până la 80.000 sau câţi locuitori are Bistriţa acum? Precum Milan Kundera a zis că „Viaţa e în altă parte”, la fel vă spun şi eu: oraşul e în altă parte!

Am fost ieri pe strada Panait Cerna împreună cu domnul Marius Bălan şi mi s-a făcut o silă teribilă. În această parte, oraşul arată groaznic. Fântâna aceea e pur şi simplu oribilă, trântită în mijlocul intersecţiei, o creaţie monstruoasă marca Comelf la indicaţiile edilului şef ale cărui gusturi sunt evident discutabile, blocurile au ţevi scoase de pe acoperiş, trotuarele sunt sparte, urbanismul e zero barat.

E limpede ca lumina zilei că nu avem arhitect în acest oraş, că nu există o viziune urbanistică, nu sunt reguli pe care să le respecte toţi. E pur şi simplu o vraişte, iar această parte de oraş arată ca o curte murdară de la ţară în care omul îşi trânteşte plugul, pe el se urcă găinile, pe sub el latră câinii şi tot aşa. Mai lăsaţi-ne naibii cu pârtia asta şi faceţi ceva ca acest oraş să fie locuibil. Pentru că pur şi simplu eşti agasat vizual ca trecător de tot ce vezi şi eşti terorizat de tot ce îţi poate cădea în cap. Mai ieşiţi din birouri, urbaniştilor, şi uitaţi-vă ce fel de oraş păstoriţi. Măcar atât aţi putea face pentru zecile de mii de lei pe care le încasaţi lunar de la noi toţi ca să semnaţi hârtii pe sprânceană.

Ca să nu mai zic de zona Decebal pe care aş cataloga-o drept centrul mizeriei urbane. Totul e deplorabil aici, începând cu containerele de haine şi chiar cele de gunoi trântite în stradă, continuând cu piaţa aceea insalubră, cu clădirea Complexului Decebal care ar merita să fie transformată în muzeul monstruozităţii comuniste, că tot e azi 6 martie, ziua în care am început să devenim tovarăşi. Au trecut aproape trei decenii de la Revoluţie şi nimeni nu i-a deranjat pe proprietari. Cum au luat-o, aşa au ţinut-o.

Peste tot prin oraş zac mormane de zăpadă murdară, străzile sunt praf, pline de cratere, pe trotuare îţi rupi gâtul pe piatra cubică sau pe denivelările uriaşe. Nu a dat nimeni zăpada, nimeni nu a dat nici amenzi, alunecă lumea şi-şi rupe gâtul pe gheaţă. Toată Poliţia Locală e dislocată la pârtie că doar e muzică la bază, sunt mici la grătar şi toată bugetărimea e pe schiuri ca să dea bine la partid, să nu rateze nicio coborâre fără nu ridice osanale la vreun politruc roşu. Într-o ţară nostalgică după comunism, aşa îţi păzeşti spatele şi funcţia, pupând pe oricare te-ar putea păstra unde eşti.

Pur şi simplu ţi se face silă când vezi cu câtă trudă toată muncipalitatea se chinuie să demonstreze că nu ne-am împrumutat degeaba pe 20 de ani de la bănci. Uite, se schiază! Da, aşa-i, schiază 200, unii mai sărăntoci, că restul, bugetarii bogaţi, sunt cu autocarul la schi în Austria, cu primarul în frunte. Noi, restul,  80.000, plătim ca proştii în următoarele două decenii. În loc să avem străzi, parcări, locuri de muncă în firme care să facă toate aceste lucrări necesare într-un oraş, avem o pârtie pe care o folosim o săptămână pe sezon. Foarte eficientă investiţie aţi putut face! Şi a adus la baaaaaaaaaani, de ne-am plictisit. Nici factura la curent nu o puteţi plăti cu ei. Eficienţă maximă.

Bine că vine primăvara. Dacă mai ţinea frântura asta de iarnă, exista riscul ca toată pesedimea, cu sau fără funcţii, să facă febră musculară din cauza atâtor like-uri date la orice nimic despre pârtie.