Oraşul mic necesită idei mari

Un oraş mic precum este Bistriţa are puţine şanse să se promoveze la nivel naţional. E departe de capitală, are o gară din care pleci cel mult pe Valea Bârgăului, nu are aeroport, nici port, nu e nici într-o zonă turică de anvergură, nici una industrială, are un mit, dar i l-au furat alţii şi mai are câteva văi care nu au reuşit nici după 20 de ani să se reverse în una singură. Ne-am trezit târziu cu oraşul medieval, ne-a luat-o Sighişoara înainte. Nici Dracula nu ne poate salva prea mult câtă vreme este, în alt loc, un castel mai aproape de Bucureşti. Colac peste pupăză, Bistriţa nu apare nici măcar pe harta meteo. Trebuie să ghicim cum va fi vremea la noi făcând o medie între Cluj şi Mureş. Ca să se audă de Bistriţa la nivel naţional e nevoie de evenimente de anvergurăde tipul „Earth Hour”.

Se vor întreba unii ce mare lucru e să fii capitală „Earth Hour România 2012”? În opinia mea este mare lucru atât timp cât despre Bistriţa se vorbeşte din ce în ce mai rar. E adevărat că am avut-o pe Gabriela Szabo, însă fosta campioană s-a îndepărtat mult de oraşul natal, îl mai avem şi pe Viorel Moldovan, dar şi internaţionalul e deja istorie, că avem un vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, pe Ioan Oltean, şi un fost ministru, Ioan Botiş, retras, ruşinos din funcţie. Cum politicul nu mai aduce decât capital de imagine negativ, iar restul e istorie e nevoie să dăm din coate ca să ne bage în seamă o lume ahtiată după eveniment, după senzaţional şi spectacol.

Ce a făcut primarul Ovidiu Creţu şi echipa sa ca să câştigăm statutul de capitală „Earth Hour România 2012” mi se pare un lucru inteligent şi îndrăzneţ. Dacă nu putem concursa cu Timişoara şi Iaşi în competiţiile studenţeşti sau în performanţe medicale, măcar să le dovedim celor două capitale ale Banatului şi Moldovei că nu suntem mai prejos faţă de ele când e de pus umărul la treabă. Nu ştiu cum a fost făcută mobilizarea generală în materie de adunat PET-uri, dar rezultatul final a demonstrat că suntem mai bine organizaţi şi putem face, de acum, orice, dacă ne putem mintea şi energiile la un loc.

Îi felicit din toată inima pe cei de la Primăria Bistriţa care au dovedit în ultimii ani că nimic nu e imposibil dacă îndrăzneşti (şi mă gândesc la milioanele de euro atrase pentru şcoli şi alte investiţii). Mi-ar plăcea să fie la fel de simplu să reparăm străzile vechi de peste două decenii, să schimbăm la faţă cartierele vechi şi ponosite să-i facem pe oameni să-şi iubească oraşul. Sinceră să fiu, nu ştiu cum, dar eu nu candidez pentru nicio funcţie.

Cristiana Sabău