Patru companii străine negociază intrarea în Parcul Industrial. Iulius Dumitru: Dacă vin toate, nu mai e loc

Administraţia Parcului Industrial Bistriţa Sud, o platformă industrială greenfield aflată în proprietatea municipiului Bistriţa şi care se întinde pe 30 de hectare, a deschis o nouă sesiune pentru darea în folosinţă de teren investitorilor interesaţi să îşi dezvolte aici afacerile. Despre facilităţile pe care le pot obţine, am stat de vorbă cu administratorul SC Business Park Bistriţa Sud SRL, Iulius Dumitru.

Explicaţi-ne de ce să vină un investitor în Parcul Industrial Bistriţa Sud? 

În primul rând, avantajele sunt de ordin material. Nu se imobilizează atât de mulţi bani în investiţia iniţială, în teren, în construirea clădirii şi în accesarea utilităţilor. Aceste lucruri sunt făcute de către proprietarul parcului şi sunt date la cheie, urmând ca investitorul doar să se conecteze. Iată o sumă destul de importantă nu este imobilizată, ci e la dispoziţia investitorului pentru a o folosi ca şi capital circulant. De asemenea, sunt disponibile nişte facilităţi cum ar fi ajutorul de minimis, care înseamnă scutire de la taxa pentru eliberarea autorizaţiei de construire care este undeva la 1% din valoarea întregii construcţii. Când construieşti o hală de un milion de euro e vorba de 10.000 de euro, o sumă importantă. De asemenea, tot prin ajutor de minimis nu se plăteşte impozit pe teren şi pe clădirile construite în incinta Parcului Industrial. Impozitul e undeva la 0,5% din valoarea clădirii pe an. Din experienţa cu rezidenţii existenţi în parcul industrial am constatat că aceste facilităţi compensează taxa de administrare. Iată deci o facilitate pe care o acordăm investitorilor.

Ce face societatea pe care o reprezentaţi dumneavoastră în folosul investitorilor? 

Suntem alături de rezidenţi încă de la bun început până când totul funcţionează bine, conform planurilor. Îi putem asista în obţinerea de finanţări nerambursabile sau rambursabile sau în obţinerea de credite. De asemenea, îi putem sprijini în obţinerea tuturor autorizaţiilor şi facem demersurile necesare în acest sens întrucât, trebuie să recunoaştem, această birocraţie nu este chiar mică.

Cât din parc este ocupat până acum? 

În proporţie de 25%. Sunt 10 rezidenţi companii locale cu care am semnat deja contractele de concesiune şi servicii conexe. Pe de altă parte, avem negocieri cu patru companii străine din diverse domenii de activitate. Dacă aceste patru ar confirma toate, nu ar mai rămâne locuri libere. De aceea mi-aş dori foarte tare ca măcar încă una-două companii locale să vină în parcul industrial fiindcă, până la urmă, este un proiect public, este din banii comunităţii noastre şi cred că aşa e corect. Eu mai cred în sloganul „prin noi înşine”. E păcat ca aceste facilităţi să ajungă doar la companii străine.

A început vreun rezident să construiască efectiv? 

Da, una dintre companii a început, cea de-a doua se pregăteşte. Într-adevăr au fost nişte decalări de termene fiindcă multe dintre companii dintre cele 10 – şi aici mă refer la 6-7 -aşteaptă să primească finanţare nerambursabilă, iar aceste demersuri de obţinere sunt mult întârziate, nu din vina solicitanţilor, desigur. De aceea,  cu toate că termenul iniţial de 12 luni de la data semnării contractului, termen la care avea obligaţia să obţină autorizaţia de construcţie şi să demareze efectiv contrucţiile,  a expirat pentru unele, am hotărât împreună cu proprietarul parcului să mai acordăm încă maximum de 12 luni tocmai pentru a-şi putea rezolva problemele de finanţare nerambursabilă.

Despre cele patru companii străine cu care negociaţi ce ne puteţi spune? 

Este vorba de firme de familie fiindcă acesta este profilul investitorului pe care noi îl căutăm. Nu prea ne dorim să negociem cu multinaţionalele fiindcă e destul de greu de ajuns la o decizie în cazul lor. Majoritatea acestor firme sunt la a doua sau a treia generaţie. Compania mamă are o cifră de afaceri începând de la 50 de milioane de euro până la 300 de milioane de euro, deci nu vorbim despre nişte companii foarte mari. De asemenea, poate au una-două puncte de lucru în Europa sau SUA fiindcă, dacă au în Asia, e dificil să mai vină în Europa. Domeniile de activitate ale companiilor cu care suntem în clipa de faţă în negocieri sunt următoarele: industria textilă, cu tehnologii foarte moderne şi puţini angajaţi, dar bine plătiţi, industria automotive în sensul că fac jante auto din aluminiu, confecţii metalice şi producţia de echipamente grele, cum ar fi excavatoarele. Desigur că, la BIstriţa, se vor face probabil doar componente din aceste echipamente grele.

Din discuţiile purtate până acum aţi simţit că ele doresc să vină efectiv spre Bistriţa? 

Da, dar întotdeauna cer garanţii. Vor, de exemplu, ajutor de stat. Aceasta e prima solicitare, însă eu nu le pot da aceste asigurări. În schimb pot încerca să-i ajut să obţină. Sunt întrebat amănunţit despre forţa de muncă – mai plusez şi eu cât mai pot – iar faptul că avem aici două extensii ale universităţilor clujene e un plus. Avem în fiecare an 280 de absolvenţi, iar pe partea tehnică circa 130. Cu siguranţă, în momentul în care vor veni vor înfiinţa şcoli profesionale, fiecare pe domeniul lui. Aşa este la Oradea, în parcul industrial. E un model de bună practică.

Aşadar nu trebuie să ne fie teamă de faptul că Parcul Industrial ar rămâne gol, o investiţie inutilă, aşa cum adesea auzim că se spune. 

Nici vorbă. Parcul Industrial este o investiţie utilă şi necesară oraşului Bistriţa, la fel cum e şi incubatorul de afaceri. Cu siguranţă, proiectul va fi un succes, cu toate că probabil că va mai dura puţin. Avem deja companii care au absorbit toată forţa de muncă necalificată. De aceea, mi-aş dori în incinta parcului forţă de muncă calificată, în companiile care vor fi rezidente acoolo. E adevărat că lucrurile se întâmplă încet, dar nu putem sări etape. Nu are rost să ne lamentăm. Lucrurile sunt pe un trend normal, iar până la urmă va fi un proiect de succes chit că pare altfel. Oamenii care înţeleg cred că sunt de acord cu mine. Aş vrea să mai dau un exemplu: cel mai mare parc industrial din Europa se află în sudul Franţei, lângă Cannes. Acestui parc i-au trebuit 7 ani până s-a populat cu toate că se află unde se află, are o suprafaţă mare şi a fost propus de un politician francez de anvergură. Şapte ani! Şi atunci de ce să ne lamentăm noi din moment ce de la darea în folosinţă a Parcului Industrial a trecut doar un an şi jumătate, aproape doi.

Credeţi că politicul ar putea face mai mult pentru existenţa mai multor facilităţi în parc? 

Nu neapărat facilităţi, deşi sunt binevenite. Cred că sunt suficiente. Ar putea face mai mult dacă ar negocia achiziţiile care se fac din bugetul statului cu aşa numitele contracte de offset. Adică să se facă părţi din acele contracte şi în România, în parcurile industriale. Aşa ar putea să ne ajute politicul. Vă dau un scurt exemplu: China a negociat câţiva ani cu compania Boeing achiziţia a 500 de avioane. Partea chineză a spus că le cumpără, dar se fac în China. Aşa ne-ar putea ajuta politicul, nu neapărat cu facilităţi. Sunt suficiente. Să ne lase puţin în pace să avem un mediu de afaceri cât de mult se poate predictibil. În rest este suficient.

Până când se pot înscrie la licitaţie companiile interesate să concesioneze teren? 

Pentru această sesiune ultima zi e 14 iulie, dar nu e nicio problemă dacă se depăşeşte şi acest termen fiindcă termenele se reiau automat. Pare că sperie cuvântul licitaţie, deşi nu ar trebui să fie aşa. E un proces firesc şi transparent de a se obţine dreptul de folosinţă asupra terenului. Oricând aştept întrebări, pot oferi lămuriri, investitorii pot veni să vadă, facem vizită în teren şi nu e niciun fel de problemă.

Parcul Industrial Bistriţa Sud este unul public, o platformă industrială greenfield, construită de la zero. Se întinde pe 30 de ha din care pentru concesiune 20 întrucât 10 ha sunt alocate infrastructurii comune: energia electrică, apă, canalizare, staţie de epurare, gaz metan, locuri de parcare. Aşadar, rezidenţii au dispoziţie teren, utilităţi, dar şi unele facilităţi.