Casa Judeţeană de Pensii Bistriţa-Năsăud a fost nevoită să recurgă şi anul acesta la executări silite întrucât legea o obligă să recupereze de la bătrâni peste un milion de lei, a informat Sanda Alina Vişan, directorul instituţiei.
„În anul 2016 s-a declanşat procedura de executare silită sau a fost continuată, pentru un număr de 202 de debitori persoane fizice, pentru o sumă de 1.030.691 de lei”, a spus Vişan.
Potrivit sursei citate, se ajunge la executarea silită a pensionarilor după ce ce constată că unii cer drepturi la pensia de urmaş după soţul decedat, declarând în fals că nu mai au şi un alt venit. Alte situaţii care duc la executare silită sunt cele în care oamenii nu depun la termen adeverinţele de la unitatea şcolară a elevilor, beneficiari ai unor pensii de urmaş după unul din părinţi, hotărâri judecătoreşti contradictorii pe diverse niveluri ale instanţelor, valorificarea, la stabilirea drepturilor de pensie, a unor adeverinţe false de vechime în muncă.
„Activitatea de colectare şi stingere a debitelor faţă de bugetul asigurărilor sociale este o operaţiune complexă şi se execută prin organele proprii de executare silită, în baza titlurilor executorii emise în acest sens. Temeiul legal conform căruia se desfăşoară această activitate, este Ordonanţa Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Conform procedurii de executare silită pentru dosarele aflate în această procedură s-au luat măsuri asiguratorii în sensul de înfiinţării de popriri pe drepturile de pensie existente în evidenţa instituţiei noastre, concomitent cu popriri pe salarii la cei ce lucrează”, a spus Vişan.
Așa mă, strângeți-i de gât pe amărâții de pensionari! Debite de 1000 de lei executate prin propriri și amnistie fiscală pentru debite până la 50.000 de lei pentru șmecherii evazioniști! Asta e dreptate?
Să vă mai spun eu un caz, numa bun de cercetat. Legea pensiilor spune că dacă un pensionar s-a internat într-un centru de asistență socială nu mai are dreptul la sprijinul de însoțitor. Legea e făcută pe vremea când azilele erau ale statului. Statul dă sprijinul de însoțitor pentru ca bolnavul să plătească pe cineva ca să-l ajute. Acum azilele sunt autofinanțate, și bolnavul dă banii de sprijin la azil. Iar deștepții de la Casa de Pensii au năvălit pe bieții bătrâni, le-au tăiat sprijinul de însoțitor și le-au mai făcut și rețineri pe pensii, de-au ajuns aparținătorii să muncească ca să-și poată susține părinții în centre (acolo au îngrijiri medicale de specialitate, acasă nu ai cum să le oferi așa ceva). Legea pensiilor prevedea oprirea indemnizației de sprijin pentru ca să nu existe dublă finanțare din partea statului. De vreme ce azilele sunt acum autofinanțate și de vreme ce în lege nu spune decât că banii se dau pensionarului și el îi dă cui crede de cuviință să-i fie lui bine, avem de a face cu un abuz clar al Casei de pensii.
Dezgust maxim pentru această instituție!