Pe aproape toate pasajele Bistriţei pe care se lucrează la reabilitare întâlneşti la fiecare pas câte o gură de canal nescoperită în care poate cădea în orice moment un copil şi nu numai, fier beton care iese din trotuar ca o ţepuşă, fire electrice lăsate la voia întâmplării, cuie care străpung fără probleme o talpă subţire, şanţuri, guri de scurgere acoperite doar pe jumătate, un adevărat pericol public.
Mulţi bistriţeni au căzut deja în guri neacoperite pe care nu le-au observat sau le-au văzut prea târziu, în timp ce alţii povestesc despre copii care s-au jucat şi au rămas blocaţi în ţevile portocalii pe care le întâlnim la tot pasul în Piaţa Mică, spre podul care face legătura între Parcul Municipal şi Restaurantul Codrioşor. E doar o minune că nu s-a împiedicat cineva să dea cu pieptul într-o bucată de fier care iese din pământ ca un ţăruş. Ar fi murit precum cei traşi în ţeapă.
Nu trebuie să fii nu ştiu ce mare specialist să-ţi dai seama că pe majoritatea pasajelor şi a locurilor în care se lucrează când şi cum moartea pândeşte la fiecare pas. Dacă bistriţenii în toată firea evită aceste locuri sunt însă mulţi oameni care au probleme de vedere, copii, cetăţeni din alte localităţi, majoritatea de la ţară, care nu-şi dau seama la ce pericol se expun fiindcă nu îi avertizează nimeni. Cei cu care am stat de vorbă acuză autorităţile că sunt atât de neglijente.
„Eu sunt mioapă. Dacă nu sunt atentă, pot să-mi rup gâtul. Nu mi se pare normal să nu fie securizată nicio lucrare. Când vin prin Piaţa Mică văd câte un singur om care lucrează. Nu înţeleg de ce suntem puşi în pericol tergiversându-se aceste lucrări. Nu înţeleg de ce nu se grăbesc să termine un obiectiv ca acesta. S-au construit hipermarketuri în câteva săptămâni, iar la Piaţa Mică se lucrează cu anii. Săptămâna trecută era să cad într-o gură de aceea, neacoperită. Nu am văzut-o. Ar trebui altfel gândit. Când te apuci de o lucrare, mai întâi iei măsuri de împrejmuire. Pe ei îi interesează rezultatul final, pot să înţeleg, dar pui întotdeauna răul în faţă. Vine omul de la ţară şi nu ştie, în piaţă, traversează pe aici. E vorba de securitatea noastră, a cetăţenilor. Practic din banii noştri se fac toate acestea, nu mă interesează cu ce bani. Ştiu că sunt europeni, dar tot noi contribuim şi la bugetul Uniunii Europene”, a spus Anuţa Maria.
L-am întrebat pe consilierul municipal PDL Alin Seserman ce crede că ar trebui să facă municipalitatea pentru ca aceste şantiere din oraş să nu fie un pericol public pentru cetăţeni. „Cred că sunt trei responsabili: în primul rând, firmele trebuie să asigure securitatea muncii, Primăria Bistriţa este responsabilă de tot ce se întâmplă în oraş, iar în al treilea rând Disciplina în construcţii trebuie să verifice permanent desfăşurarea în condiţii de securitate a muncii în tot ce se întâmplă în domeniul construcţiilor pe teritoriul municipiului Bistriţa. Firmele nu au nicio scuză. Ca nespecialist vă spun că ele au bani pentru organizarea de şantier, de la menţinerea în condiţii de siguranţă a materialelor, a oamenilor, absolut tot ce ţine de lucrări. Au între 1 şi 3% din valoarea unei lucrări pentru organizarea de şantier. Ca urmare, pot închiria un spaţiu, pot depozita oriunde vor materialele. Primăria poate sesiza organele competente în aşa fel încât să se închidă lucrările pentru o anumită perioadă de timp dacă este pericol real pentru cetăţeni, ceea ce nu cred că le convine contructorilor”, a spus el.
Chestionat în legătură cu acest subiect, inspectorul şef-adjunct al Inspectoratului Teritorial de Muncă (ITM) Bistriţa-Năsăud, Gavrilă Rodilă, ne-a declarat că firmele care reabilitează pasajele sunt primele responsabile de ce se întâmplă pe aceste şantiere. „Firmele trebuie să organizeze şantierele de aşa natură încât accesul persoanelor străine să fie interzis, iar lucrătorilor să le creeze toate condiţiile să nu se accidenteze. Anul acesta am făcut două serii de controale la aceste pasaje. În cursul lunii mai am făcut primele controale şi le-am ridicat angajatorilor problema semnalizării de securitate. Angajatorii au fost supăraţi că au primit sancţiuni contravenţionale tocmai din acest motiv– lipsa semnalizării de securitate şi a interdicţiei de intrare în zona de şantier – spunând că li se fură semnalizările şi le dispar sistemele de protecţie. Au motivat că trebuie să investească în această semnalizare în fiecare zi pentru că, la sfârşitul programului, le dispare până în dimineaţa următoare. E obligaţia angajatorului – antreprenor, subantreprenor – să pună din nou partea de semnalizare de securitate. În cazul în care se întâmplă un accident, responsabilitatea este în primul rând a celui ce execută lucrarea respectivă din toate punctele de vedere. Angajatorul are obligaţia să-şi delimiteze locurile de muncă, şantierul, în aşa fel încât persoanele străine să nu aibă acces în zona respectivă. Responsabilitatea, dacă Doamne fereşte se întâmplă un accident, este a angajatorului care lucrează în zona respectivă”, a spus Rodilă.
Inspectorul şef-adjunct al ITM a mai explicat că în conformitate cu Hotărârea de Guvern 300/2006 actualizată, în ce priveşte şantierele temporare şi mobile, la acest tip de lucrări responsabilitatea este de la beneficiar, manager de proiect, antreprenor sau sub antreprenor.
„Aceste şantiere trebuie semnalizate tot timpul şi în special când nu se lucrează. Ei au plătit amenzile, dar o îmbunătăţire am văzut doar din punctul de vedere al lucrătorului, a condiţiilor lucrătorului din firme fiindcă noi pe acest aspect ne îndreptăm atenţia când facem controale. Pentru cetăţean eu nu pot decât să-i cer angajatorului să-şi delimiteze clar locul de muncă, aşa încât persoane străine să nu aibă acces. Atât! Eu nu pot face altceva pentru cetăţean. Cât timp se lucrează pe aceste pasaje, ele ar trebui închise publicului sau delimitate. Depinde şi de zona în care se lucrează şi de tipul de lucrare, la înălţime sau la sol. Se poate face un anumit tip de delimitare. Nu trebuie neapărat să îngrădim toată zona de acces. Măsurile se iau şi în funcţie de riscurile de pe şantierul respectiv. Dacă se întâmplă vreun accident, se poate ajunge la sancţiuni contravenţională, cercetare penală sau, după caz, chiar şi puşcărie, dar depinde de momentul şi de conjuctura în care el se produce. Un cetăţean poate face ceva cu intenţie. Nu pot să-i pun în cârca unui antreprenor ceva ce cineva a făcut cu intenţie”, a mai spus Rodilă.
Întrebat dacă ITM a luat legătura cu Primăria Bistriţa pentru a-i semnala, Rodilă a spus că nu. „Obligaţia este a Primăriei, ea să ia legătura cu angajatorii, cu contractanţii, să-i impună anumite condiţii. Eu mă duc în control pe un şantier şi iau măsurile care se impun acolo”, a mai adăugat el.
Aşadar, nu ne rămâne decât să sperăm că nu va muri nimeni în timp ce trece prin pasajele periculoase sau prin Piaţa Mică. Cum bine zicea o doamnă: să ne ferească Dumnezeu! E singurul care mai poate.
Cristiana Sabău
Adaugă comentariu