Statisticile la nivelul României îşi găsesc corespondenţă şi în judetul nostrum. Potrivit Direcţiei de Sănătate Publică Bistriţa-Năsăud, în anul 2012, din luna iulie până în decembrie au fost cinci cazuri de intoxicaţii la copiii între 1,8 şi 5 ani. De menţionat că toate aceste accidente sau produs prin intoxicări cu perniţe de detergent. În anul 2013, un caz din şapte cazuri de intoxicare a fost de asemenea al unui copil sub 5 ani care a ingerat detergent din “spectaculoasele perniţe” nou apărute pe piaţa românească.
Din acest motiv, Direcţia de Sănătate Publică Bistriţa-Năsăud şi-a propus ca timp de o lună să familiarizeze adulţii, părinţii şi viitorii părinţi cu conceptul de „casa sigură pentru copii” şi cu ce presupune aceasta: metode, concepte, mijloace prin care putem contribui la prevenţia accidentelor casnice. Iată ce sfaturi le dă acestora sociologul Mirela Parker.
“Comportamentul investigativ şi lipsa noţiunii de pericol la vârstă mică, asociate cu lipsa măsurilor de prevenire a accidentelor şi cu o supraveghere insuficientă a copiilor, duc, anual, la foarte multă suferinţă… ce poate fi prevenită. Noţiunea de accident se referă la un eveniment neaşteptat, neplanificat. Cu alte cuvinte, nu ne aşteptăm ca un copil să îşi prindă degetul în maşina de tocat, să pună mâna pe fierul de călcat încins sau să cadă de la fereastra lăsată deschisă. Adulţilor li se pare adesea normal să întreprindă anumite acţiuni, dar nu conştientizează întotdeauna faptul că un copil de vârstă mică nu are aceleaşi cunoştinţe, informaţii şi motivaţii ca un adult.
Majoritatea celor care au în grijă copii ce au suferit astfel de accidente, unele foarte grave, spun că «nu s-au gândit» că aşa ceva se poate întâmpla. Băieţii, la orice vârstă, sunt cei mai predispuşi la accidente, ca urmare a comportamentului lor mai activ, agresiv, orientat spre risc. Băieţii sunt mai frecvent implicaţi în jocuri periculoase, bătăi, sporturi mai dure, ce pot provoca traume. Majoritatea accidentelor se produc în a doua jumătate a zilei, când atât copiii, cât şi adulţii din preajmă sunt mai obosiţi, acordă mai puţină atenţie riscurilor. Mai mult de jumătate din totalul accidentelor copilului afectează copiii sub patru ani şi se produc acasă, în mediul de familie.
Când copilul este mic, de numai câteva luni, mănâncă, doarme, plânge, însă după vârsta de două-trei luni începe să se rostogolească, întorcându-se de pe o parte pe alta, şi duce mânuţa la gură, putând introduce în gură obiecte de dimensiuni mici. Pentru o maximăa siguranţă, nu trebuie să luăm mâna de pe copil şi să ne întoarcem cu spatele atât timp cât el este pe masa de înfăşat sau pe pat. De asemenea, este recomandat să nu mai folosim masa de înfăşat după vârsta de două luni şi să nu răspundem la telefon în timp ce schimbăm sau îmbăiem copilul. Orice obiect ascuţit sau înţepător (ace, piuneze, cuţit, cutter, cioburi, obiecte cu margini ascuţite) trebuie să fie luat din preajma sugarului. După vârsta de şase luni, până la un an, micuţii încep să apuce, inspectează obiectele, se rostogolesc, merg de-a buşilea, stau în şezut sprijiniţi, apoi nesprijiniţi, se ridică la marginea pătuţului. Locul în care stă sugarul trebuie să fie un pătuţ sau un ţarc de bebeluş. Pe podea, în curte sau în orice alt loc sugarul trebuie supravegheat continuu. Premergătorul este un obiect extrem de riscant, adesea cauzator de traume, contraindicat de specialiştii în medicina copilului. De altfel, s-a constatat că premergătorul nu aduce copilului beneficii de dezvoltare, ci doar un relativ confort familiei. Riscul ca sugarul să ajungă nesupravegheat în dreptul aragazului, al scărilor, al mesei din bucătărie, al prizei, dulapului cu medicamente, etc, este însă foarte mare. Din păcate, se înregistrează multe accidente de premergător, prin răsturnare, ca urmare a împiedicării de un prag sau covor, în urma cărora copiii se aleg cu rupturi de organe interne (ficat, splină).
De la unu la trei ani copilul investighează, merge singur, nesprijinit, se caţără, deschide uşi, sertare, dulapuri, apucă şi cercetează orice obiect din jur, demontează obiecte, gustă totul (comportament de cunoaştere şi investigare), dezvoltă o personalitate proprie şi un anumit grad de autonomie. Este cea mai primejdioasă perioadă din viaţă – cu cel mai mare număr de accidente casnice, unele grave, ameninţătoare de viaţă. Calitatea supravegherii de către adulţi este esenţială, precum şi îndepărtarea din gospodărie a potenţialelor pericole. Trebuie să asigurăm ferestrele, uşile, accesul către scări sau balcoane, pentru a nu permite accesul copilului nesupravegheat. Este bine să ascundem firele electrice în spatele mobilei (copilul poate trage de fir şi răsturna lămpi sau alte obiecte cu cabluri). Prizele trebuie acoperite cu capace speciale sau cu obiecte de mobilier, pentru a îngreuna accesul copiilor, iar instalaţiile, echipamentele şi aparatele electrice trebuie verificate de fire neizolate şi aparate defecte. Orice medicament sau substanţă chimică (inclusiv cosmetice şi produse de curăţat, detergenţi, solvenţi, insecticide, alcool, băuturi alcoolice) trebuie să fie complet inaccesibile copilului mic!!! Dacă va găsi o secundă de neatenţie în supraveghere, există întotdeauna riscul de a experimenta sticluţa cu parfum a mamei, medicamentele de tensiune ale bunicii sau sticla cu vin a bunicului. Locul de joacă, precum şi modul de joacă cu alţi copii – leagăne, balansoare, locuri pentru căţărat, tobogane – trebuie să fie adecvate vârstei şi supravegheate de adulţi. Uneori, jocurile copiilor mici pot deveni primejdioase. Aruncatul cu nisip în ochii altui copil, pocnitul cu lopăţica în cap, îmbrânceli, pot provoca lacrimi, dar mai ales leziuni.
De la trei la şase ani, copilul explorează împrejurimile, se caţără, merge pe tricicletă, adoptă moduri mai riscante de joacă, imită acţiunile adulţilor, se ascunde şi iese mai des din raza de supraveghere a adulţilor, are toane, pasiuni şi mici mânii, aleargă, încearcă să facă lucruri singur, este fascinat de foc, mecanisme şi lucruri tehnice. Instrumentele şi aparatele casnice, aparatele electromenajere şi utilitare, mai nou, chiar armele de foc, toate trebuie depozitate într-un loc complet inaccesibil copiilor din această categorie de vârstă. De asemenea, trebuie să învăţăm copilul să nu atingă niciodată firele electrice căzute pe jos, explicându-i pericolul de electrocutare.
Nu uitaţi: un părinte prevenit şi responsabil face cât doi! Doi părinţi preveniţi şi responsabili fac cât patru !”, a scris Mirela Parker de la Compartimentul de Promovare a Sănătăţii şi Educaţie pentru Sănătate al Direcţiei de Sănătate Publică Bistriţa-Năsăud.
Adaugă comentariu