Aflu însă că o tânără de 25 de ani virează în conturile unor escroci 7000 de lei fără să clipească, după ce a crezut pe cuvânt un necunoscut ce o apelase telefonic să-i spună că soţul ei a accidentat pe cineva. Nu vi se pare de domeniul absurdului? Mie da, fiindcă vorbim de o persoană care face parte dintr-o generaţie ce nu concepe viaţa fără telefon conectat la internet şi fără Facebook. Văd la tot pasul astfel de oameni care stau nonstop cu nasul în telefon. Fie că sunt într-un local împreună cu alţii, fie la un eveniment, fie în autobuz, pe stradă sau la biserică, oamenii navighează nonstop pe net.
Din câte mi-am dat seama, urmăresc, ca nişte iscoade, tot ce fac alţii pe Facebook şi dau like complet aiurea la tot felul de nimicuri. Sunt interesaţi de bârfe, nu de informaţia utilă, şi, ca urmare, nu-şi pun mintea la contribuţie să aleagă grâul de neghină. Probabil că şi escrocii îşi cam dau seama, din like-urile pe care le dau unii, din comentarii, cine e uşor de manipulat.
Cum unii sunt atât de idioţi încât mai şi anunţă că au plecat de acasă şi călătoresc pe nu ştiu unde, „deştepţii” atât aşteaptă. Pun mâna pe telefon şi o sună pe soţia rămasă acasă în timp ce îl urmăreşte ca o umbră pe „iubi” să vadă unde a ajuns, unde a băut cafeaua şi acţionează. Întrucât au aflat de pe Facebook unde s-a oprit „iubi”, sar la cap cu informaţii exacte. Biata soţie, probabil îngrijorată că „iubi” nu a anunţat-o pe Facebook că a plecat din punctul A şi e în drum spre B, crede ca proasta povestea accidentului închipuit. Convinsă probabil că e momentul să îi arate lui „iubi” cât îl iubeşte, mai şi virează toţi banii de prin casă să-i fie de ajutor la nevoie. Nu-l sună, deşi el nu e accidentat şi teoretic ar putea vorbi, nu verifică repede dacă a fost vreun accident în zona respectivă, nu întreabă pe nimeni, plăteşte ca proasta. Apoi, când o sună „iubi”, cel bine merci, îşi dă seama că a fost înşelată, pune mâna pe telefon, sună la Poliţie şi reclamă că a fost jefuită.
Dacă Poliţia ar fi o companie privată şi eu managerul ei, i-aş imputa idioatei ancheta până la ultimul leu pentru că nu mi se pare normal ca prostia strigătoare la cer a unor piţipoance să fie plătită din bani publici. E adevărat că respectivii sunt nişte escroci şi trebuie pedepsiţi, dar, câtă vreme proştii rămân proşti, mereu se va găsi câte unul care să se folosească de ei. Dacă oamenii nu ar fi atât de ignoranţi – iar lucrul acesta îl înveţi doar pe propria piele, după ce te costă scump – nici şmecherii nu ar putea fi la fel de şmecheri.
Şi dacă tot veni vorba de prostie online, să ştiţi că ea nu este doar apajanul unei tinere no name de 25 de ani. Sunt prietenă pe Facebook cu tot felul de personaje publice care îşi etalează casele din toate unghiurile, maşinile, copiii, scriu când ies din casă şi trâmbiţează pe Facebook perioada în care sunt la sute de km de casă. Au mii de prieteni pe Facebook, unii au depăşit 5000 (şi pun pariu că nu îi cunosc nici pe 5% dintre ei), şi nu le trece prin cap la ce riscuri se expun. Oameni politici, personaje care ar trebui să fie precaute în privinţa familiei – fiindcă nu se ştie niciodată ce dement supărat pe politică în general şi pe un partid în special, ia de mână un copil nevinovat şi se duce cu el – fac adevărate galerii foto cu copiii lor, expuşi ca nişte trofee în vitrină cu sau fără voia lor.
E limpede că nici aceşti oameni nu au înţeles nimic din lumea în care trăim. S-au uitat cu toţii cu gura căscată la atentatele de la Paris, au scris repede „Je suis Charlie”, şi-au schimbat fotografiile de la profil, în timp ce probabil că, în sinea lor spun că aşa ceva nu se poate întâmpla la noi. Drept urmare, putem continua să ne lăudăm cu fiecare colţ al casei, cu toţi cei din anturajul nostru fiindcă am fi feriţi, vezi Doamne, de orice, ca şi cum am trăi în globuri de cristal. Important este ca toată lumea să ştie câte avem şi cât de fericiţi suntem, mai ales când plecăm de acasă şi ne facem câte o fotografie la fiecare pas ca să le arătăm tuturor câte am văzut, cât de grozavi suntem. Câtă naivitate, ca să nu spun prostie şi în cazul lor! Nu le doresc să o plătească scump, dar vă garantez că nu voi pune ştampila „votat” pe numele niciunuia dintre ei. Sunt iresponsabili.
Cristiana Sabău
Asa este. Am comentat la articolul precedent despre asta. Dar este pacat ca se intimpla astea. L-ati auzit pe Vintu intr-un interviu(acum 2 saptamani )ce spunea ? L-ati auzit ? Ca va face daca vrea un nou Fni ? Si va intreb : credeti ca va avea depunatori ? Raspunsul e unul singur. Nu il spun ca-l stiti. O zi buna…..biata Romanie.
foarte bine punctat, asa este, pana la urma prostia nu neaparat rautatea e cea care ne va duce la multa multa suferinta… Problema, intradevar, nu sunt escrocii, nu sunt cei care speculeaza orice oricand, nu sunt „baietii destepti”, nu sunt politicienii care promit si nu fac nimic din ce au promis, problema suntem noi toti, cei multi, care nu vrem sa ne desteptam, nu vrem sa ne asumam nici macar propria viata si propriile decizii, nu vrem sa vedem 5 minute mai in fata, ne complacem in mediocritate, preferam intotdeauna sa ni se spuna ce sa facem, avem, in marea noastra majoritate, un comportament de sluga, de iobag in toate aspectele vietii: la servici in raport cu patronul, in politica in raport cu sefu de partid, pe plan extern in raport cu Uniunea Europeana si asa mai departe… Drama e cu atat mai mare cu cat stim foarte bine ce „spirit” au avut inaintasii nostrii, de la Decebal pana la Tudor Vladimirescu si Avram Iancu, de la generatia pasoptista (fondatorii natiunii romane) pana la eroii care au murit in lagarele regimului dictatorial de dinainte de 1989. Acel spirit nu are nimic in comun cu comportamentul nostru de acum…
Sunteți o jurnalistă modestă și profesionistă.Felicitări și….este bine când cineva are curajul sa spună cu voce tare când se întrece măsura.Aveți un spirit de observație sănătos și corect!
….oare ce ne-am face in tara asta fara….prosti?
Sa nu ne mirăm. Asa trebuie sa se intample si se intampla. Este terapia contra prostiei si naivitatii si pretul globalizarii. Pe vremuri, cuvantul era sfant. Acum nu te poti increde in camasa de pe tine.Cand vor fi suficienti patiti, poate vor invata si ceilalti. Daca nu cumva noi nu invatam decat din greselile noastre. Si ne iarta noua…
Mi s-a intamplat si mie faza cu telefonul si accidentul. Prima data m-au intrebat de fiul meu, unde este si de cand nu l-am vazut. Cand le-am spus ca e in camera alaturata si invata la engleza ( 🙂 ), au dat-o la intors cu sotul meu…Ca unde lucreaza, ca daca e sofer, ca daca e plecat din tara… Apoi, a venit bomba cu accidentul. Eu am tot insistat sa imi spuna cine este individul respectiv si cu ce se ocupa… Culmea, si-a dat un nume si o functie la „politia rutiera romana”. In primul moment mi-a inghetat sangele in vene. Auzisem de astfel de farse, dar in momentul acela nu mi-a trecut prin cap decat ca este adevarat. Apoi, in secunda 2 am avut gandul bun: am pus mana pe mobil si l-am sunat pe sotul meu. Eram inca la telefonul fix in convorbire cu individul, ca pe fix ma sunase (de aici cred ca astia gasesc numere de telefon in „pagini aurii”). Cand mi-a raspuns sotul si mi-a zis ca nu a avut niciun accident, m-am luminat. Am vrut sa mai pluasez cu individul la telefon, dar mi-a inchis brusc cand am zis ca nu e vorba de sotul meu. Avea o poveste destul de credibila: ca e nustiu ce pe la politia romana rutiera, ca au fost anuntati sa caute pe cineva cu numele meu, care avea o ruda in strainatate, ca sunt mai multe persoane cu nume ca al meu in tara si ca ei trebuie sa le sune pe toate…:) Acum, judecand la rece, iti poti da seama ca e destul de cusuta cu ata alba, dar in primele momente chiar te panichezi. Ma gandesc ca niste bieti batrani nu sunt greu de pacalit…Cand auzi de copii, accidente de circulatie, iti sta inima-n loc.
Escrocii s-au pus pe treaba din nou si suna batrani carora le spune ca au castigat la Romtelecom,daca vor depune prin mandat on line o suma importanta de bani pe numele cuiva,intr-un oficiu postal,din pacate este un caz foarte recent al unei batranici care nu parea sa fi fost o persoana tocmai naiva in viata ei.
Cred că am mai scris o dată despre lăcomie. Romtelecom nici măcar nu mai există. O persoană cât de cât informată ar şti dacă nu ar fi orbită total de dorinţa de a se îmbogăţi. Nu am niciun soi de compasiune pentru asemenea persoane.