”Ìn fiecare an, de luminaţie printre flori şi lumânări, ne plângem morţii, iar prin rugăciuninile pe care le facem, ei ne răspund că nu sunt morţi, sunt doar plecaţi spre veşnicie. Noi îi plângem, iar ei jubilează că nu sunt uitaţi şi că sunt poftiţi la “masa tăcerii” să mai treacă pe sub “ poarta sărutului şi a neuitării” şi prin rugăciuni să-i ìnălţăm din nou pe “coloana infinitului” spre Dumnezeu. La ceas de apus de soare şi lumină lină, cimitirele sunt catedrale cu candelabre ce unesc cerul cu pământul. O seară de luminaţie este un cer coborât pe pământ, o sărbătoare a tuturor, printre ,lacrimi, flori si morminte’, cum ar zice poetul Blaga. Noi îi plângem nu din disperare ci pentru că nu putem pune stavilă dorului de ei, cum spune poetul: “Că am fost, sau n-am fost cuminți, Azi când âmbătrânim, ne este tot mai dor de părinți”! Dumnezeu să-i odihnească pe toți cei mutați de la noi alături de cei buni şi drepți în Împărăția Sa!”, spune protopopul ortodox al Bistriței, Alexandru Vidican.
Ortodocşii, catolicii şi reformaţii se îndreaptă încă de la primele ore ale dimineţii de 1 noiembrie spre cimitire. Este Ziua Morţilor sau Luminaţia, o sărbătoare pe care românii au preluat-o de la saşi şi maghiari şi care se ţine doar în Transilvania. Cimitirele sunt, o dată în an, pe 1 noiembrie, locul de întâlnire al rudelor, cunoscuţilor şi prietenilor celor plecaţi mai devreme dintre noi. Oamenii curăță mormintele celor dragi şi atârnă de cruci sau de plăcile funerare coroniţe, jerbe şi buchete de flori prinse pe crenguţe de brad. În cursul serii, se vor aprinde toate lumânările aşezate pe morminte, acesta fiind cel mai important moment al Luminaţiei.
Adaugă comentariu