Mi-a spus la microfon că nu i se pare normal să dea examen din gramatică atât timp cât ea nu e nici măcar învățătoare. Nu am insistat cu întrebarea „nu vi s-ar părea normal să știți totuși puțină gramatică?” fiindcă era prea supărată. Nu am putut să nu mă gândesc după aceea la situația în sine și să pun cap la cap informații și întâmplări din viața mea.
O să vorbesc despre cele din urmă. Întâmplarea face că am fost profesoară de română unor elevi de clasa a V-a care au venit din ciclul primar cu niște automatisme complet greșite. Am avut nevoie de mult timp și mulți nervi să le scot din cap toate aberațiile învățate de la „doamna” sau de la „doamnele” educatoare și învățătoare. Așadar e foarte important ca doamna educatoare și apoi doamna învățătoare să știe gramatică și să-i învețe pe copii să vorbească mai întâi și apoi să scrie corect.
Am aflat, zilele trecute, de la domnul profesor Teodor Vîrtic, coordonatorul unor copii foarte deștepți care joacă Go, că inteligența se formează până la 7 ani, după care se țes în jurul ei detalii. Ca urmare, eu cred că e foarte important ca doamna educatoare și apoi doamna învățătoare să știe „puțină gramatică”, vorba lui Alexandru Graur, autorul unei cărți cu acest nume fiindcă sunt principalele responsabile de inteligența aceea care se formează sub oblăduirea lor.
De fapt, nu doar învățătorii sau educatorii ar trebui să știe gramatică. Toată lumea ar trebui să știe fiindcă scrisul e cartea de vizită a oricărui om. În afară de virgule puse aiurea (care pot fi scuzate într-o oarecare măsură), orice alte greșeli sunt impardonabile.
După ce au scris greșit te miri ce cuvânt, am auzit din gura multor elevi scuze de genul „m-am grăbit”, dar am știut de la alții mai importanți decât mine că nu graba e principala vinovată, ci neștiința fiindcă scrisul e un automatism, scrii exact așa cum ai învățat, bine sau prost. Este adevărat că o mare parte din vină, atunci când un elev nu știe gramatică și, ca urmare, nici să scrie corect, o poartă profesorul care nu știe nici el să explice de ce e așa și nu e altfel. Eu, una, mi-am corectat greșeli cărate timp de 12 ani prin generală și liceu până în facultate unde oamenii se pricepeau foarte bine să explice de ce se scrie într-un fel și nu în altul. Abia după ce înțelegi nu mai greșești.
M-am tot gândit de ce au plecat oamenii, astăzi, cu sutele din examenul de titularizare. Probabil că nu știau nimic, altfel nu-mi explic. Aș fi procedat la fel fiindcă și azi cred că, dacă nu știi, nu ai la ce să te gândești și nu are sens să stai patru ore într-o sală să consumi oxigenul altora care știu.
Totuși, din câte îmi dau seama, cei 421 care au abandonat cursa titularizării vor preda totuși ca suplinitori, vor pregăti elevi care vor avea de dat bacalaureate, acei elevi care au intrat cu media trei la liceu. Vor preda chiar dacă nu știu gramatică și mai nimic din disciplinele pe care le predau, ceea ce mi se pare foarte trist.
Cristiana Sabău
Cu virgula e, in oarecare masura, discutabil.
Adesea, in ultima vreme, se inlocuieste cu alte semne de punctuatie: (…), /…/, -…- s.a.m.d..
Si eu le folosesc – da frumusete vizuala textului.
Asadar, subiectivitatea aprecierii apare doar acolo unde ea ( virgula ) marchează grafic pauzele scurte din vorbire, precum şi intonaţia şi ritmul vorbirii.
Ceea ce, pentru un cititor al unui autor necunoscut fizic, poate fi derutant in anumite portiuni ale textului.
Ulterior, pentru un confort total, ele iarta creatorul de orice justificari.
Se intampla sa citim, cu efort, fragmente noi tocmai pentru ca substituim profilul scriitorului cu propriul nostru stil de viata.
In rest, sunt considerate erori toate incalcarile ( din graba ori din nestiinta ) ale definitiei punctuatiei respective.
Greselile gramaticale si de ortografie, accidentele grafice si caligrafice / prin alegerea fara armonie a bold-ului :O) /, dezacordurile, pleonasmele, repetitiile agasante, conjugarile incorecte, vocabularul saracacios, inserarea unor pretiozitati si brizbizuri sufocante si multe alte confuzii, rautati si prostii din limba romana ( etalonate si bine stabilite – matematic :O) ) care, mai pe scurt, o siluiesc nu lasa loc de scuze.
Si raman, pe mai departe, intolerabile.
P.S.
Recomandare: Chuck Palahniuk – ” Pygmy ” / editura Polirom 2011 / – pentru ineditul formei in care scrie ( aduce cu Serban Foarta ori viceversa ).
Limba universala e vie si in continua transformare.
Pentru cei care ( mai ) inteleg si ( totusi ) accepta.