Dr. Ramona Palalogos, şefa Secţiei de Oncologie: 90% dintre pacienţi ar avea nevoie de radioterapie

Dr. Ramona Palalogos (36 de ani) conduce una dintre cele mai grele secţii ale Spitalului Judeţean de Urgenţă Bistriţa, cea de oncologie, unde se confruntă zi de zi cu suferinţa şi chiar cu moartea pacienţilor săi. Rezistă însă cu mult curaj, mulţumită că le poate oferi pacienţilor săi chiar şi o zi de viaţă în plus.

Dr. Ramona Palalogos s-a născut la Bistriţa şi a copilărit la Beclean. A absolvit Facultatea de Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” din Cluj-Napoca, promoţia 2006. Iniţial, a urmat un rezidenţiat cu specializarea medicină de familie, apoi a făcut altul de sănătate publică şi management. Cu acest prilej a aprofundat incidenţa tot mai crescută a cazurilor oncologice. În 2008, Spitalul Judeţean de Urgenţă Bistriţa a scos la concursul de rezidenţiat un post de oncologie medicală pe care l-a ocupat în urma unui examen, iar specializarea a urmat-o la Institutul Oncologic „Ioan Chiricuţă” din Cluj-Napoca. În 2013 a revenit la Bistriţa, la post, iar din decembrie 2016 este medic coordonator al Secţiei de Oncologie a Spitalului Judeţean de Urgenţă Bistriţa-Năsăud. A obţinut între timp şi o competenţă în management sanitar şi este pe cale să obţină încă una în ecografie generală.

Cancerul este boala secolului. Cât de multă lume din Bistriţa-Năsăud este afectată de ea?

Din păcate, avem o incidenţă crescută a cancerului, 247 de cazuri noi pe an la suta de mii de locuitori. Secţia noastră are un număr de 40 de paturi din care cinci paturi de paleaţie şi cinci de hematologie. Avem un număr de patru medici, 13 asistente, 9 infirmiere, un brancardier, psiholog, şi preot şi asistent social, o echipă completă. Secţia este tot timpul plină, avem un rulaj foarte mare de cazuri. În evidenţa cabinetului din ambulatoriu sunt 5200 de pacienţi. Cea mai mare incidenţă o reprezintă cancerul bronhopulmonar, urmat de cancerul de colon, apoi de sân, de stomac şi cancerul de prostată, cam aceasta ar fi ordinea incidenţei cazurilor de cancer pe localizări.

Sunt mai multe cazuri în Bistriţa-Năsăud faţă de alte zone ale ţării? 

Faţă de judeţe învecinate, eu zic că incidenţa este similară. Având în vedere că cea mai crescută incidenţă e la cancerul bronhopulmonar, cea mai frecventă cauză ar fi fumatul şi expunerea la noxele obişnuite care sunt la nivelul oraşului Bistriţa.

Având în vedere că aveţi puţine locuri în secţie şi acestea sunt tot timpul ocupate cum procedaţi? 

Încercăm să îi programăm pe pacienţi. Au prioritate cazurile mai grave şi, de multe ori, apelăm la colegii de la secţia de infecţioase care ne ajută cu locuri. Fiind în proximitatea noastră, o zi-două, internăm la ei până obţinem un loc pe secţia noastră. La bărbaţi tumorile testiculare sunt mai frecvente, la femei cancerul mamar, cancerul de col uterin. Chiar am avut o pacientă de 20 de ani care a sfârşit la noi cu cancer de col uterin. Sunt cazuri grave, disperate, pacienţi cărora li se descoperă cancerul în stadiul III, IV. Cazurile în care boala e descoperită în stadiul I sau II sunt destul de rare.

Se poate manifesta boala fără ca pacientul să simtă ceva? 

Din păcate, da. Acum, depinde de fiecare localizare în parte. În cazul cancerului de col uterin, apar la femei nişte simptome, aşa numita leucoree care apare la început, urmată de sângerări vaginale care pot să atragă atenţia şi atunci femeia trebuie să se prezinte de urgenţă la ginecolog. În cazul cancerului mamar, ar fi autopalparea pe care fiecare femeie ar trebui să şi-o facă lunar, iar dacă sesizează ceva, ar trebui să se prezinte la medic. După 35 de ani ar fi bine să se prezinte la mamografie, iar înainte de această vârstă la ecografie mamară. La col uterin e recomandat examenul Papanicolau. Există din păcate teama să nu descoperi că ai o boală. Şi noi, medicii, o avem. E o teamă firească să afli un diagnostic care îţi schimbă cursul vieţii până la urmă.

Pentru cancer nu s-a găsit leac. Nu vă este greu să aveţi de-a face cu această categorie de bolnavi? 

Este greu într-adevăr, dar, în fiecare zi ne gândim să oferim confort pacienţilor. Faptul că îi ajutăm să treacă peste o anumită etapă ne aduce o anumită satisfacţie comparativ cu colegii noştri de la celelalte specialităţi care rezolvă cazurile pe care le vindecă. Noi, pentru moment, oferim probabil câteva luni de viaţă în plus, îmbunătăţim calitatea vieţii la un pacient terminal. Stadiile I, II, III se pot vindeca sau măcar pentru o anumită perioadă de timp, de cinci ani, de exemplu, boala poate fi ţinută sub control.

De ce e important centrul de radioterapie? 

Acum oferim servicii de chimioterapie, de îngrijiri paleative cu tratamentul durerii, dar dorinţa noastră, pentru a ne încadra în protocoalele terapeutice naţionale, este aceea de a avea un centru de radioterapie. Radioterapia este un tratament cu radiaţii ce distrug celulele tumorale, la fel şi creşterea şi înmulţirea lor. Radioterapia poate avea un scop curativ pentru un tratament care oferă vindecare, dar poate fi folosită şi în scop paleativ. De exemplu, în terapia durerii, pacientul de multe ori nu mai răspunde la morfină şi atunci ne-ar ajuta foarte mult radioterapia antalgică. Radioterapia decompresivă, când avem metastaze cerebrale, iar e o radioterapie paleativă. De asemenea, când avem sângerări, pentru oprirea lor se foloseşte radioterapia hemostatică. Acum, apelăm la colegii de la Cluj, din Tîrgu Mureş. Listele de aşteptare sunt de cel puţin şase luni. Am avut un pacient cu cancer de prostată. Lista de aşteptare era de un an, iar între timp a decedat. Speranţa de viaţă e uneori de doar câteva luni şi nu mai ajunge să facă tratamentul. Moare aşteptând, ceea ce e cumplit.

Din estimările mele 70-80% dintre pacienţii din Bistriţa-Năsăud ar avea nevoie de radioterapie curativă, iar dacă ne gândim şi la terapia paleativă ar fi 90%.