Raul Gălan, aproape de absolvirea universităţii la Abu Dhabi. În ce domeniu se specializează şi ce perspective are – interviu

Raul Gălan, unul dintre bistriţenii care studiază în străinătate, mai precis la New York University din Abu Dhabi, va absolvi anul acesta facultatea în Emiratele Arabe Unite. Aflat la Bistriţa, în vacanţă, Raul Gălan a vorbit într-un interviu acordat Timp Online despre experienţa de student în străinătate şi planurile sale legate de carieră.

Raul, se apropie perioada în care vei absolvi NYU din Abu Dhabi. 

Da, aşa este. Sunt în ultimul an. Îmi pregătesc acum lucrarea de licenţă şi îmi fac planuri pentru master şi cariera profesională.

Să le reamintim oamenilor cum ai ajuns să studiezi în străinătate. 

Am absolvit Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu” Bistriţa. La Abu Dhabi mai am trei colegi din Bistriţa care au absolvit Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu”. Beatrice Ionaşcu a fost cu un an mai mare decât mine şi ea a intrat la New York University Abu Dhabi. Era foarte încântată, m-am întâlnit cu ea în luna decembrie din ultimul meu an de liceu şi mi-a recomandat să încerc. Sincer, eu nu aveam niciun fel de plan să merg în străinătate să studiez. Eram deja acceptat la Drept, în Bucureşti, având olimpiada la istorie, dar am decis să încerc fără să-mi pun niciun fel de speranţă. M-au invitat într-un week-end acolo pentru un interviu, iar apoi m-au acceptat. Am fost şocat fiindcă nu ştiam la ce să mă aştept.

Sistemul american este mult diferit de cel românesc. Eu nu pot face o comparaţie foarte bună, necunoscând exact sistemul educaţional superior din România, însă sistemul funcţionează prin faptul că atunci când un student aplică pentru ei nu trebuie să îşi declare neapărat specialitatea. Dimpotrivă. Li se recomandă studenţilor să încerce cursuri din cât mai multe domenii. Eu, în anul II, am hotărât să fac Cercetări sociale şi politici publice ca principală specializare în care îmi dau şi licenţa, iar apoi am ales să fac şi două specializări în limba arabă şi istorie. Cursurile pe care a trebuit să le urmez au satisfăcut cerinţe pentru a avea aceste specializări.

Ce anume te-a determinat să optezi pentru aceste specializări? Sunau bine sau ai aflat că îţi pot deschide nişte oportunităţi? 

Mai mult a doua variantă. La început, când am ajuns acolo am vrut să fac ştiinţe politice şi limba arabă. Am optat pentru arabă pentru că mi se pare o oportunitate să am ocazia de a învăţa de la profesori care sunt vorbitori nativi. Apoi am aflat că cea mai puternică specializare din departamentul de ştiinţe sociale este cea de Cercetări sociale şi politici publice. Profesorii pe care universitatea i-a adus sunt în marea lor majoritate profesori care s-au pensionat în SUA, profesori extrem de cunoscuţi cum ar fi fostul decan de la Yale sau preşedintele asociaţiei americane a sociologilor. Mi s-a părut o foarte mare oportunitate de a lua cursuri de la nişte profesori care au 40-50 de ani experienţă în acest domeniu. Al doilea motiv este că această specializare înglobează şi noţiuni de sociologie, şi de economie, şi de ştiinţe politice dându-ne o viziune mai largă asupra evenimentelor. De fiecare dată, dacă analizăm o anumită mişcare, un anumit eveniment, ni se cere să-l privim din mai multe perspective: economic, social, etc.

Spre ce anume te-ai concentrat pentru lucrarea de licenţă? 

Nu am avut niciun fel de şansă să reuşesc să aprofundez toate domeniile. Am fost foarte interesat încă de la început de studiul cercetărilor sociale, revoluţii şi mişcări sociale. Am avut şi câţiva profesori extrem de buni, care sunt specialişti în acest domeniu, iar pentru lucrarea de licenţă m-am orientat asupra mişcărilor sociale de orientare religioasă din România. Am aprofundat foarte mult mişcările islamiste, am luat câteva cursuri referitoare la rolul lor în revoluţiile din lumea arabă şi încerc să văd dacă mişcările de natură religioasă din România pot fi comparate cu mişcările islamiste şi dacă, de fapt, ele urmează aceeaşi traiectorie teoretică şi putem să avem, până la urmă, o predictibilitate asupra felului în care aceste mişcări sociale se dezvoltă şi spre ce fel de acţiuni se orientează, respectiv dacă există riscul de a deveni radicale sau dacă există anumite pericole pentru societate.

Ştiu că ai călătorit mult în aceşti ani. 

Da. În timpul facultăţii, în anul întâi am făcut un curs de o lună în New York, după care am făcut un semestru în Buenos Aires şi unul în Shanghai. Am mai urmat un curs în Sidney. Am luat toate continentele la rând. Au fost nişte experienţe extraordinare pentru mine, atât cursurile, cât şi oportunitatea de a trăi în acele spaţii. În China am învăţat extrem de mult în afara cursurilor. Am avut şansa să învăţ limba spaniolă, puţină chineză şi, evident, arabă. Prin generozitatea universităţii, am mai avut oportunitatea să fac stagii de practică în special în timpul verii. La sfârşitul anului doi am făcut un stagiu la Parlamentul Europei, iar la sfârşitul anului III un stagiu la reprezentanţa României la NATO. Am avut oportunitatea să fiu acolo chiar în timpul summit-ului de la Varşovia şi am trăit pe viu toate negocierile care au avut loc înaintea summit-ului, am văzut cât de mult se implică diplomaţii noştri şi cât efort fac şi, până la urmă, cât de complexe sunt problemele pe care le abordează.

Îmi spuneai că deja te gândeşti să-ţi conturezi viitorul. Cum arată el pentru tine? 

Prima decizie pe care a trebuit să o iau a fost unde îmi văd viitorul, în primul rând geografic. Am hotărât să mă întorc în Europa pentru că modul de viaţă de aici şi oportunităţile din Europa sunt mult mai bune pentru mine decât cele din SUA. Am aplicat la câteva universităţi pentru master. Până acum am fost acceptat la Sciences Po Paris pentru un master în securitate internaţională. Mai aştept şi un răspuns de la Institutul de Relaţii Internaţionale din Geneva. Acestea sunt principalele opţiuni pentru mine.

După ce vei termina toate aceste specializări ce vei face? 

Deocamdată încerc să am experienţe în domenii cât mai variate. Până acum am avut experienţe în relaţii internaţionale şi diplomaţie. Mi-ar plăcea mult să activez în acest domeniu, mi se pare foarte interesant şi cred că şi contribuţia pe care aş putea-o aduce ar fi una substanţială, bineînţeles că ori în România, ori într-una din organizaţiile din care România face parte, UE sau NATO. Acum, sincer, vreau să văd care ar putea fi situaţia şi în domeniul privat, iar planul meu în timpul masterului este să încerc să continui cu câteva stagii de practică în domeniul diplomaţiei, dar aş vrea să încerc şi în mediul privat. Mi se pare foarte important ca pe parcursul studiilor – şi acesta e unul dintre principalele sfaturi pe care aş putea să le dau viitorilor studenţi sau actualilor- să încercăm să avem cât mai multe experienţe în domeniul în care vrem să activăm, într-o companie sau organizaţie, şi să vedem exact ce presupune acel domeniu. Ce învăţăm la cursuri sună foarte bine, dar e foarte important să aplicăm.

Dacă tot am ajuns la sfaturi, ce anume le spui celor care au rezerve să aplice pentru universităţi din străinătate de teama costurilor mari? 

Peste 90% dintre români nu îşi pot permite să urmeze o universitate americană pentru că, pe lângă costurile cu traiul de zi cu zi, taxele de şcolarizare sunt extrem de mari în universităţile americane. Există însă şi burse pe care le oferă. Eu am primit o astfel de bursă din partea New York University şi acesta a fost principalul motiv pentru care mi-am permis să merg acolo. În Abu Dhabi, bursele sunt mult mai generoase fiind universitatea sponsorizată de guvernul Emiratelor Arabe. Cei interesaţi trebuie să urmărească ce burse există, nu doar în Emirate. Se dau burse şi în China, şi în Europa şi chiar şi în SUA.

Ca să primeşti bursa ce condiţii trebuie să îndeplineşti? 

Sunt burse sociale şi de merit. Condiţiile sunt la fel: o persoană trebuie să fie merituoasă, să aibă anumite rezultate şcolare, dar şi extraşcolare, să poată garanta că va performa. Apoi, sunt criterii de natură socială. Aici nu e o problemă pentru noi, românii, fiindcă nivelul nostru e trai e mult sub cel din SUA şi acesta poate fi un avantaj pentru noi.

O bursă socială, spre exemplu, presupune vreo obligaţie, în sensul unui angajament faţă de cel care a finanţat studiile? 

Nu, nu există niciun angajament scris, ci unul moral. Ni se cere să dăm ceva înapoi comunităţii. Prin comunitate fiecare înţelege ce vrea: comunitatea universităţii, cea din care venim. Universitatea înceracă să ne încurajeze în anii întâi şi doi să venim acasă, să luăm stagii de practică, să facem voluntariat tocmai pentru a da ceva comunităţii din care venim. Nu doar universitatea ne pregăteşte. Acolo am mers cu un bagaj de cunoştinţe care ne-a permis să devenim performanţi. Eu când am ajuns la universitate nu m-am simţit inferior în faţa nimănui, de oriunde, şi de aceea cred că trebuie fiecare dintre noi, din România, trebuie să dăm ceva înapoi societăţii din care venim pentru că avem foarte multe oportunităţi şi foarte multe avantaje faţă de mulţi din toată lumea. Şi aici mă refer la învăţământ de cea mai mare calitate care este gratuit, dar şi la avantajul de a fi crescut într-o societate normală care nu trece printre-un război civil sau alte dezastre.

Există multe semne de întrebare legate de universităţile americane din alte zone ale globului. Multă lume crede că sunt şcoli de agenţi. Este adevărat? 

Ce vă pot spune este că pe mine nu m-a abordat nimeni până acum. În ce priveşte suspiciunea cu agenţii, întrebarea e agenţii cui? Emiratele Arabe sunt una dintre cele mai sigure ţări din lume. Mie mi se pare că e un nou fel de educaţie. NYU, dar şi alte universităţi, vor să creeze un nou stil de educaţie globală prin care studenţii să aibă ocazia să călătorească, să cunoască oameni de alte naţionalităţi, ceea ce până la urmă, nu face altceva decât să ne transforme pe noi în nişte persoane mai tolerante, mai deschise la persoane de etnii diferite, de religii diferite, care au idei diferite şi, astfel, să devenim mai toleranţi, ceea ce mi se pare un lucru extrem de bun. În anul meu suntem studenţi din aproximativ 130 de ţări.

Unde te vezi tu la finalizarea tuturor studiilor? 

Unde e nevoie de mine. Aş fi deschis unui job în România pentru că nu mi se pare că România e inferioară oricărei alte ţări. Ministerul de Externe ar fi o opţiune sau o ambasadă, dar şi Comisia Europeană, Consiliul Europei, NATO şi acestea sunt alte oportunităţi. Sunt foarte interesat acum ca o continuare a lucrării de licenţă de problemele de radicalizare religioasă, terorism,. etc. Şi acest domeniu al securităţii mi se pare foarte interesant.

Generaţia ta este interesată de politica naţională având acest bagaj de cunoştinţe cu care veniţi şi această şansă de a vedea lucrurile din perspectivă globală? 

Eu şi colegii mei suntem foarte interesaţi de a intra în politică în sensul de a încerca să formulăm anumite politici care să îmbunătăţească situaţia socială şi societatea, nu neapărat în a ne angrena în jocuri politice. Asta poate fi făcută bineînţeles dintr-un partid politic din Parlament, dar poate fi făcută dintr-un ONG, orice fel de actor social care poate aduce o contribuţie benefică în societate. Noi avem norocul să le avem pe amândouă în România, fiind o ţară liberă. Eu am câteva idei, aş avea câteva politici pe care mi-aş dori să le văd implementate la un moment dat. Cred că experienţa pe care o am în analiza situaţiei sociale îmi conferă un avantaj. Pot analiza problemele sociale aşa cum sunt însă nu ştiu dacă aş vrea să fac asta dintr-un partid politic sau dintr-un ONG. Nu depinde doar de mine, ci şi de ceilalţi actori politici dacă sunt de acord cu ideile mele sau nu. Dincolo de interesele personale, până la urmă este foarte important ca cei dintr-un grup să aibă aceeaşi ideologie, acelaşi mesaj şi proiect pe care să-l ducă mai departe şi să implementeze acelaşi set de politici.

Ce ţi-a plăcut cel mai mult din ce ai trăi ca student în străinătate? 

Faptul că am studiat în străinătate mi-a schimbat foarte mult modul de gândire. Cel mai mult mi-a plăcut faptul că am avut ocazia să am colegi şi profesori din toate statele lumii aproape. Am reuşit să interacţionez cu colegi din SUA, dar şi din ţări cum e Butanul sau ţări din Africa. Acest lucru mi-a arătat faptul că niciunul dintre noi nu deţinem un adevăr absolut asupra a ceea ce înseamnă istoria, religia, etc. Cred că m-a făcut să fiu mult mai tolerant, să accept ideile celorlalţi şi că nu toţi trebuie să avem aceeaşi opinie. Până la urmă, dacă avem opinii diferite, putem să le dezbatem, dar nu trebuie să fim de acord cu alţii. Trebuie să acceptăm faptul că alţii au alte idei, că poate sunt mai bune decât ale noastre. Ceea ce încerc eu să fac permanent este să-mi analizez propriile idei cât de des pot, propriile concepţii şi convingeri. Doar aşa cred că putem evolua ca persoane.

Pe plan personal cum stau lucrurile, ai vreo iubită? 

Da, o colegă care s-a născut în SUA, dar locuieşte Taiwan. A fost şi aici în vizită. I-a plăcut foarte mult mai ales iarna. Crăciunul aici e mult mai spectaculos ca în altă parte. Îmi place să pot arăta Bistriţa, Transilvania şi România colegilor mei şi să mă mândesc cu ceea ce avem noi aici. Eu nu am fost în Taiwan, dar urmează. Doi oameni din culturi diferite se pot înţelege foarte bine. La un moment dat e mai interesant pentru că există foarte multe provocări care fac lucrurile să fie mult mai dinamice şi mai interesante. Cred că e foarte important pentru noi să continuăm să învăţăm de la ceilalţi şi să nu considerăm că deţinem adevărul absolut.

Anul acesta ce planuri ai? 

Să-mi termin lucrarea de licenţă. Mai am puţină cercetare şi de scris, apoi să decid unde voi merge pentru master şi să am şi o vacanţă de vară plăcută. Termin la sfârşitul lunii mai, iar în Europa masterele încep în septembrie. Bineînţeles că nu voi putea sta toată vara, va trebui să-mi găsesc un stagiu de practică sau să fac voluntariat undeva. M-am obişnuit să fiu activ. Chiar şi mama râde de mine pentru că am venit acasă, iar după două zile eram agitat şi întrebam ce facem. E bună perioada de relaxare, dar trebuie să fim activi cât se poate. Noi am învăţat acolo să ne folosim timpul şi energia cât de mult putem şi să îi ajutăm pe ceilalţi cât de mult putem. Filosofia este că, orice am face, în orice domeniu, până la urmă avem ce învăţa din asta şi ne aduce un beneficiu personal prin experienţa pe care o acumulăm şi amintirile pe care ni le creăm.