România, condamnată la CEDO pentru un caz de tortură petrecut în sediul Poliţiei din Bistriţa

România a fost condamnată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO) la sesizarea unui tânăr din Bistriţa care a prezentat dovezi că, în 2011, pe când era elev de liceu, a fost bătut în sediul Inspectoratului de Poliţie Judeţean Bistriţa-Năsăud ca să recunoască o tâlhărie pe care nu a comis-o.

Timp de patru ani, el a încercat să obţină din partea instanţelor româneşti o condamnare a poliţiştilor vinovaţi, pe care i-a acuzat de tortură, însă fără succes, o frână importantă în pedepsirea vinovaţilor punând-o procurorii şi unii dintre judecători care s-au dovedit, între timp, corupţi.

Sergiu Rădăcină, avocatul care l-a reprezentat în tot acest timp, a relatat pentru Timp Online că băiatul era, la vremea respectivă, minor. Provenea dintr-o familie foarte serioasă, tatăl lui fiind maistru la un liceu. După ce a avut un accident la sala de gimnatică şi a căzut în cap, a avut diverse probleme de comportament intrând în tot felul de cercuri dubioase, ajungând chiar să consume etnobotanice.

În ianuarie 2011, fusese spart un magazin de vizavi de blocul lui, iar poliţiştii l-au considerat suspect. Un echipaj a mers direct în sala de clasă a şcolii în care învăţa acesta pentru a-l ridica şi duce la o percheziţie domiciliară acasă, ocazie cu care i-au chemat şi părinţii. Poliţiştii le-au spus acestora ce acuzaţii şi probe au după care le-au cerut permisiunea să îl ducă la secţie pentru a sta de vorbă cu el.

Conform avocatului, ambii părinţi i-au rugat pe poliţişti să nu cumva să-l bată pe băiat, explicându-le că are probleme psihice. În susţinerea afirmaţiilor, le-au arătat că este e înregistrat la psihiatrie.

Poliţiştii le-ar promis că nici vorbă de aşa ceva fiindcă nu mai există asemenea practici învechite.

La sediul Poliţiei, însă lucrurile nu au decurs nici pe departe aşa cum au spus. În timpul interogatoriului în care era implicat şi actualul şef al Poliţiei Municipale, I.N.M, încercând să-l forţeze pe băiat să recunoască fapta, unul dintre poliţişti l-a lovit cu pulanul pe băiat până i-a spart un timpan. De durere şi de frică, copilul şi-a făcut nevoile pe el, subiect de batjocură pentru cei care asistau la scenă.

„L-au bătut bine, iar Moldovan (şeful actual al Poliţiei Bistriţa – n.r.) l-a şi urecheat şi i-a zis la mişto: Vezi ce păţeşti, dacă nu eşti sincer? Dai de naşpa cu noi! Îmi aduc aminte perfect expresia cu dai de naşpa. Poliţistul Marian, fiindcă aşa îl cheamă pe cel care l-a bătut de fapt, restul fiind asistenţi, mai puţin Moldovan care l-a urecheat, după care l-au şi jignit. I-au dat un leu să pună lumânări ca să nu-l mai prindă şi data viitoare să îi mai dea o bătută. Apoi, poliţiştii au deschis geamurile că mirosea cum şi-a făcut nevoile pe el”, a relatat avocatul.

După ce a scăpat din mâinile poliţiştilor, tânărul a mers direct acasă. Speriaţi să-l vadă într-un asemenea hal, părinţii l-au dus direct la UPU, iar medicii au stabilit că e suspect de timpan spart.

Între timp, familia i-a făcut băiatului şi unele fotografii ca să se vadă în ce hal ajunsese acasă. Toate aceste dovezi s-au dovedit foarte utile pentru tot ceea ce a urmat.

Potrivit avocatului Sergiu Rădăcină, în timp ce familia era cu băiatul la Spital, poliţistul Ş. l-ar apelat pe tată pe telefonul mobil, într-un fel să verifice dacă nu cumva s-au dus cu copilul la spital. Înainte să închidă telefonul, tatăl a auzit cum poliţistul ar fi spus: „Eram sigur că acolo merg”.

Seara, poliţiştii l-au rechemat pe băiat la sediul Poliţiei pe motiv că ar fi apărut un martor nou care l-ar fi văzut şi trebuie să-l confrunte pe aşa-zisul făptaş cu acesta. Atunci, familia a decis să-l angajeze pe Sergiu Rădăcină de teamă să nu mai fie bătut copilul a doua oară.

„Martorul a scris o poveste inventată, sfruntată, cum că ar fi avut clientul meu un pistol de jucărie cu care ameninţa copiii prin cartier ţinându-l cu mâna stângă şi asta era marea probă a poliţiştilor. Vânzătoarea spusese că tâlhăria s-a făcut de un tânăr stângaci. Ca să nu mai vorbim că tâlhăria era trasă de păr pentru că partea vătămată, vânzătoarea, spunea că a văzut că era ameninţată cu un pistol de jucărie. Păi de ce te-ai temut? Ce fel de tâlhărie e cu pistolul de jucărie? Povestea e cusută cu aţă albă. Cică a pus-o să dea banii. Eu cred că a fost aşa, o invenţie, ca să justifice ea nişte bani la proprietarul magazinului. Sunt convins că nu a fost nimic acolo, în realitate”, a spus avocatul Rădăcină.

Ulterior, cazul a fost şi clasat întrucât poliţiştii nu au putut aduna probe să incrimineze pe nimeni.

În timpul confruntării cu martorul de la sediul IPJ, avocatul spune nu a rostit niciun cuvânt despre violenţele de la primul interogatoriu ca să „adoarmă” vigilenţa poliţiştilor şi ca aceştia să nu inventeze probe în dosar: „Era perioada în care era dezastru, dosarul era la ei. Chiar am evitat să le atrag atenţia şi să le spun ceva despre asta. Le-am spus doar că familia m-a angajat apărător şi m-am prezentat. Dar imediat după aceea, am făcut plângere împotriva poliţistului care l-a bătut, Marian Ştefan, pe care l-am acuzat de tortură, dar şi împotriva celor care au asistat la ce a făcut el fiindcă nu au intervenit, l-au încuraraj, inclusiv vezi expresia Vezi ce păţeşti! Dai de naşpa! Ei se distrau, se amuzau pe seama maltratării lui. Plângerea am depus-o la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bistriţa-Năsăud, iar dosarul a fost repartizat procurorului Gheorghe Iacob, soţul doamnei judecător Corina Iacob”.

Însă, la scurt timp după ce a sesizat Parchetul, avocatul, la rândul lui fost procuror, şi-a dat seama că foştii săi colegi nu se grăbesc să instrumenteze dosarul respectiv şi nici nu au de gând să îi acuze pe poliţişti de ceva.

„I-am chemat insistent pe poliţişti la o confruntare cu băiatul şi nu au vrut să vină. În prima ordonanţă de clasare a cazului aşa s-a şi consemnat că poliţiştii nu se confruntă cu infractorii. Asta chiar înainte de a da soluţie de clasare în dosarul de tâlhărie fiindcă nu au putut-o dovedi. Iar procurorul a zis şi el că nu se poate să confrunţi poliţistul cu infractorul. Eu i-am întrebat: unde scrie chestia asta? Cum favorizezi tu pe cel acuzat? Poate fi şi ministrul Justiţiei. Dacă a săvârşit o asemenea faptă, îl aduci la confruntare cu mandat de aducere. În ciuda probelor, a martorilor audiaţi, inclusiv elevii de la şcoală, vecinii care i-au văzut pantalonii murdari. Au dat clasare. Am făcut plângere la prim-procurorul de atunci, Zaharie Ionaşcu. A respins-o. Am făcut după aceea plângere la Tribunal. Şi aici primul magistrat cu coloană, doamna Liliana Preda a admis plângerea. A stabilit clar că soluţia e proastă, iar în motivare a scris exact starea noastră de fapt. A retrimis dosarul la Parchet, iar domnul prim-procuror Ioanşcu îi dă dosarul aceluiaşi procuror, Gheorghe Iacob, care e incompatibil. Eu fac cerere de recuzare a procurorului. Cum o să recunoască procurorul care a greşit odată şi s-a stabilit de judecător irevocabil că a greşit că vai, am greşit şi acum dau soluţia bună? Normal că va da aceeaşi soluţie. Domnul procuror Ionaşcu îmi respinge cererea de recuzare. Adevărul e că era o decizie a ICCJ de prin 2013 că procurorul care a dat o soluţie greşită poate să instrumenteze în continuare, o decizie împotriva logicii. Prim-procurorul trimis dosarul tot la Gheorghe Iacob. Dosarul a urmat aceeaşi cale, domnul procuror a copiat aceeaşi motivare ca şi prima oară şi a dat clasare. Eu am atacat din nou şi iar am avut parte de un judecător adevărat, domnul Alexandru Petrişor, care întoarce iar dosarul la domnii procurori. De această dată e luat de domnul Dragoş Nicolescu”, a relatat avocatul.

Numai că nici de data aceasta procurorul nu a vrut să confrunte poliţiştii cu partea vătămată. În schimb, la audierea unuia dintre martorii asistenţi (aduşi de poliţişti ca vânzătoarea să aleagă dintre ei pe cel suspectează că a făcut tâhăria – n.r.) şi care rămăseseră în sediul Poliţiei la audierea în care a fost bătut băiatul, a făcut o mărturisire şocantă şi anume că poliţistul bătăuş nu era la prima ispravă de acest gen.

„Martorii asistenţi sunt un fel de clienţi ai poliţiştilor pe care la care apelează când au nevoie. Ei se aflau la Poliţie când l-au bătut pe clientul meu şi toţi au spus că nu au văzut să-l fi bătut nimeni. Eu însă am tot insistat să aflu ce legătură au ei cu acest caz, iar martorul de care vă spun s-a enervat şi a declarat în faţa procurorului că el nu îl protejează pe poliţistul Marian pentru că îl cunoaşte demult. Mai mult, a adăugat că şi pe el l-a prins în Beclean şi numai el ştie ce a păţit de la poliţist. Am cerut să se consemneze exact această declaraţie. Poliţistul avea antecedente, era bătăuş. Pur şi simplu i-a scăpat afirmaţia martorului pentru că eu l-am întrebat de ce l-au adus martor, ce legătură are cu poliţistul, iar el, ca să scape a zis că ar fi primul care l-ar reclama pe poliţist. Nu şi-a dat seama că l-a închis cu asta. Mi-a ridicat mingea la fileu şi am putut arăta cine sunt martorii asistenţi care spun că nu au văzut nimic, că nu l-au bătut, nu l-a atins”, a relatat avocatul Rădăcină.

Chiar şi aşa, procurorul a dat şi el clasare în dosarul în care poliţiştii erau acuzaţi de tortură. Avocatul a apelat însă pentru a treia oară la instanţă, iar judecătoarea Daniella Berbecariu a dat la rândul ei clasare. Este vorba de aceeaşi judecătoare acuzată, în 2017, de DNA că ar fi primit mită pentru a soluţiona favorabil un dosar.

„Doamna Berbecariu a zdrobit efectiv dosarul. Mi-am aduc aminte că am avut gura de prooroc. Am spus: Este atât de vădită nelegalitatea acelei soluţii de clasare şi de scăpare a celor vinovaţi încât dacă dumneavoastră ca instanţă veţi face scăpaţi aceşti infractori, aceşti derbedei care au lovit un copil, să ştiţi că m-aţi făcut celebru. Voi fi celebru prin cazul Pop contra României. Şi chiar aşa s-a întâmplat. M-am adresat CEDO şi am câştigat”, a spus Sergiu Rădăcină.

Avocatul a completat un formular special, a depus toate documentele şi a înregistrat cauza la CEDO în 2014. Regretă că nu s-a prezentat să susţină cauza în faţa Curţii de la Strasbourg, dar este bucuros acum că totul s-a încheiat cu bine.

În sentinţa dată publicităţii în 16 octombrie 2018 în dosarul nr. 71908/14, CEDO i-a dat câştig de cauză cu votul unanim al magistraţilor care au judecat, România fiind condamnată pentru încălcarea articolului trei al Convenţiei Drepturilor Omului, articol ce prevede că „nimeni nu poate fi supus torturii, nici pedepselor sau tratamentelor inumane ori degradante”.

Cu toate că familia băiatului a cerut 100.000 de euro daune în plângerea CEDO, nu a primit decât 10% din bani. Ca urmare, statul român este obligat să îi plătească tânărului despăgubiri de 9000 de euro şi încă 1445 de euro cheltuieli de judecată în cel mult trei luni de la data publicării sentinţei.

Deznodământ fericit

Potrivit avocatului Rădăcină, după ce a făcut tratament un an şi jumătate la Bucureşti la o instituţie de specialitate patronată de o biserică neoprotestantă, băiatul bătut cu bestialitate de poliţişti a luat-o pe calea credinţei. S-a angajat la o firmă din Bucureşti, ulterior s-a calificat în Germania în sudură, iar acum lucrează în Olanda.

„Am înţeles că e primul caz al unui avocat din Bistriţa care câştigă la CEDO. Nu am nicio reacţie de la Poliţie. Le-am spus odată şi lui Şomodi, şi lui Moldovan că am făcut plângere la CEDO şi mi-au răspuns că nu voi câştiga. Erau foarte siguri pe ei. CEDO condamnă doar statul român pentru soluţia nedreaptă. Poliţiştilor nu are ce să le facă. Ei sunt scăpaţi. Îşi iau pensiile frumoase”, a mai spus Sergiu Rădăcină.

În vechiul Cod de Procedură Penală, la acoperirea prejudiciilor pentru erori judiciare exista un articol care prevedea că, în situaţia în care statul român plăteşte despăgubiri pentru eroare judiciară gravă, acţiunea în regres este obligatorie, dar statul nu a recuperat nimic până acum. Probabil se va întâmpla la fel şi de data aceasta.

Da, ştiu cazul, este vorba despre şeful Poliţiei Municipiului Bistriţa, într-adevăr la acea dată, în 2011, a fost deschis un dosar penal, nu ştiu exact cum a fost soluţionat, dar la momentul actual nu cred că mai putem face absolut nimic decât să plătim daunele. S-a prescris fapta din punctul nostru de vedere. Discutăm de un dosar penal, discutăm de o decizie a instanţei, o hotărâre definitivă şi irevocabilă prin care aceşti poliţişti, aceşti colegi – eu nu eram aici la acea vreme – au fost declaraţi nevinovaţi”, a declarat șeful Poliţiei Române, Ioan Buda