În realitate, aceste „aspecte esențiale” stau departe de ochii publicului larg fiindcă muzeul nu e niciodată deschis. Nu mai departe de astăzi când la ușa lui au stat câțiva turiști străini care voiau să-l viziteze. Degeaba.
Contactat în legătură cu acest subiect, primarul comunei Livezile, Olimpiu Neamț, a ridicat neputincios din umeri.
„Muzeul nu este al Primăriei Livezile. E administrat de Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud și implicit de Consiliul Județean. Dacă ar fi al nostru, minuni am face cu el fiindcă e cu obiecte săsești, rare în Europa. De fiecare dată când sunăm la femeia ce are grijă de el, ne spune că nu îl poate deschide, că nu e aranjat. Nefiind angajata noastră, nu putem să-i facem nimic decât să murim de rușine când le spunem turiștilor că nu pot vizita muzeul”, a declarat Olimpiu Neamț.
Primăria Livezile ar vrea să ia muzeul în administrare, dar nu prea are de la cine să-l ceară. Timp Online a intervenit pe fir și l-a contactat în repetate rânduri, fără succes însă, pe directorul Complexului Muzeal, Silvius Chiș. Acesta nu a dorit să răspundă la telefon, ceea ce ne determină să păstrăm subiectul „la sertar” și să îl repunem pe tapet altora mai importanți decât dânsul care se mulțumește doar să se laude pe pagina web a instituției cu faptul că Muzeul Casa săseasca Livezile s-a constituit având la baza colecția de obiecte a lui Ioan Rusu din Livezile.
Potrivit site-ului muzeului, „este o gospodarie completă: casă, șură, grajd, cu specific săsesc în arhitectura casei și a modului de expunere a anexelor gospodărești”.
„Am încercat să reconstituim interiorul săsesc de altădată în trei încăperi distincte. Pe lângă piesele de port aflate în colecție un loc aparte îl ocupă țesăturile de interior(păretare, ștergare, fețe de masă, acoperitoare de pat), obiectele din lemn, piesele de uz casnic, de uz meșteșugăresc, piesele de mobilier pictat specific sașilor (laviță, masă, cuier, pat, dulap), obiectele de ceramică (sobă din cahle). Anexele gospodărești, șura și cele două grajduri aflate lângă casă adăpostesc exponate grupate pe categorii funcționale: “ghilotine” pentru tăiat sfecla, râșnițe pentru măcinat cereale, hambare pentru depozitat cereale, teascuri pentru stors struguri, unelte, instalații ce țin de industria casnică textile: depănători, melițe, mașini de tors etc”, se mai arată pe site.
Concluzia este că degeaba ați încercat din moment ce muzeul e veșnic închis.
Sursa foto: complexulmuzealbn.ro
Stimata doamna Cristiana Sabau,
Trebuie facute cateva precizari, pentru corecta informare a cititorilor articolelor dvs.
1. In zilele de luni si marti unitatile muzeale apartinatoare Complexului Muzeal BN sunt inchise oficial. Programul de vizitare se gaseste si pe site-ul institutiei, pe care il citati. (aici aveti linkul http://www.complexulmuzealbn.ro/?pag=16). Din acest punct de vedere nu vad nici un motiv de rusine.
2. In aceasta perioada efectuez o parte din concediul de odihna, ramasa restanta de anul trecut. Se poate intampla sa nu am langa mine telefonul mobil, si sa nu raspund la apeluri, din acest simplul fapt. Concluzia dvs. ca nu doresc sa raspund este falsa, fiind vorba de o pura intamplare.
Silvius Chis
Domnule Silvius Chis, asa cum, in timpul liber accesati ziare, cred ca ati putea raspunde si la telefon. Doar cred, nu dau cu parul. In opinia mea, avand in vedere faptul ca oricum aceste muzee nu sunt deschise nonstop (putem verifica daca vreti), nu ar trebui sa invocam diverse programe pe care, repet, nu le respecta nimeni. Eu cred ca un muzeu satesc ar trebui sa fie deschis si la 12 noaptea daca vrea cineva sa-l viziteze si o anumita comunitate ar avea de castigat de pe urma unei vizite nocturne. Dumneavoastra aveti programe, stiu, dar mai stiu si ca exista si conceptul de „descentralizare”. Va propun sa dati muzeul comunei. In custodie daca nu de tot. Daca nu il vor gospodari cum trebuie, atunci luati-l inapoi. Va propun sa nu mai fiti asa de rigid, daca imi permiteti sugestia. Sa gasiti solutii ca un manager, nu explicatii ca un director deranjat.
Cum spuneam si mai sus, s-a intamplat sa fiu iesit din casa si sa nu am telefonul la mine, acesta fiind motivul pentru care nu v-am raspuns (daca nu credeti, este dreptul dvs.). Articolul l-am citit intamplator, datorita unui link primit de la o cunostinta, iar ulterior am vazut apelurile dvs.
Va doresc o zi buna in continuare, si cat mai multi cititori.
Silvius Chis.
Multumesc. Nu uitati de Casa saseasca. S-ar putea ca cei din Livezile sa aiba telefoanele la ei si sa o deschida cand vin turistii. Zic si eu asa.