Timp de gândire

Să candidăm bine!

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu am obosit înainte să înceapă oficial campania electorală. Partea în care m-am distrat de partidele şi partiduţele care au ieşit precum fantomele din dulap ca să umple buletinele de vot cu nume s-a epuizat. Sincer, habar nu am de unde au apărut Partidul Alianţei Socialiste, Partidul Socialist şi nici măcar PNŢCD.

Apropo de PNŢCD, să ştiţi că mi-a luat aproape o jumătate de zi să aflu care este actuala conducere a partidului la nivel de judeţ fiindcă la sediu e pus lacătul, pe net nu apare nicio informaţie despre (nici măcar pe site-ul naţional al partidului). Ultimele veşti despre PNŢCD din ziare îl dădeau drept preşedinte pe un anume domn Ciprian Breşfelean care se lăuda cât îl ţineau cuvintele că va face şi va drege după ce a luat partidul din mâinile „dinozaurilor”. Ei, aş! A făcut şi a dres mulţi pureci, dar nu la PNŢCD, ci la Partidul Poporului – Dan Diaconescu. Am şi avut prilejul să-i văd figura la marea lansarea cu pahare cu vin umplute pe jumătate.

Lăsându-l pe domnul Breşfelean cu PP-DD-ul lui, m-am apucat să-l caut prin lanul de secară pe fostul preşedinte, domnul Ioan Chira, preocupat mai mult de agricultură, la Reteag, decât de imagine publică şi comunicare. De la dânsul am aflat că, deşi mai era doar o zi până la data limită de depunere a candidaturilor, nu ştia dacă are sau nu candidaţi la CJ şi Primăria Bistriţa. Domnul Mircea Taloş, trecut, mai nou în tabăra creştinilor evanghelici, era cam indecis legat de şefia CJ. Aşa se explică de ce a mers abia la miezul nopţii cu candidatura sa la BEJ. Dacă eu eram preşedinte, îl lăsam să se mai gândească patru ani să nu ia vreo decizie greşită, nu de alta. Doamna preşedintă a mai stat cinci ore în noaptea respectivă (probabil şi mai mult) ca să proceseze toate datele „cantidaţilor” ţărănişti.

Personal nu înţeleg ce nu a înţeles Mircea Taloş din ce se întâmplă. Nu-şi dă seama oare că vremea fularelor albe a trecut? Va afla în 10 iunie, cu siguranţă, fiindcă e absurd să crezi că cineva te va vota după ce nu a mai auzit nimic despre tine în ultimii patru sau opt ani, respectiv ce-ai făcut, cu ce te-ai ocupat, ce isprăvi măreţe te recomandă să-i conduci pe alţii în afară de distrugerea PNŢCD local. Pus faţă în faţă cu PNŢCD, PER e partid de nota 10, sincer acum.

Tot din genuni, de data aceasta, a apărut şi Partidul Verde. Poate are sediul în vreun copac şi nu ştim noi, că de domnul Marius Sebastean am auzit acum „întâiaş dată şi pentru prima oară”. Sper că dânsul nu ne dă mâncare şi îngheţată precum domnul Ungur că ni s-a acrit, ci frunze să le lipim pe crengile copacilor ciopârţiţi de Primăria Bistriţa.

Partidul Alianţei Socialiste şi Partidul Socialist Român chiar nu ştiu ce ne-am putea da, că aşa, de frunza frăsinelului, nu ne pot cere voturi. De Ioan Mireşan de la Partidul Alianţei Socialiste nu am auzit niciodată. Deţine vreun CAP? Nici de Mihaela Codruţa Cosma de la Partidul Socialist Român nu mi-a fost dat să aud nici măcar un sfert de frază de la nimeni. 

În schimb, am aflat că doamna Graţiana Silaşi de Partidul Poporului Legea Cojocaru ne duce cu taxiul. E posibil să facă asta şi în ziua votului. Tot ce trebuie să facem este să aflăm indicativul maşinii. Poate vor fi curse gratuite.

Eu pot să pun pariu că, în această campanie electorală, nu veţi auzi prea multe despre domnii enumeraţi mai sus. Cred că unii habar nu au de ce partiduţele le-au cerut datele din buletin.

Personal, speram că măcar de data aceasta să nu mai avem parte de hăbăuci care nu au ce face pe acasă, dar uite că nu a fost să fie. De ce să trăieşti în lumea asta dacă nu eşti candidat măcar la patru ani?

Cristiana Sabău

5 comentarii

  • Foarte bun articolul. si asi mai adauga eu ceva [ca sa sintetizez in citeva cuvinte ceea ce ati spus dvs. ] : Prea multi oameni pentru politica, si prea putina politica pentru oameni !!!!!!! trist…dar asta e !!!

  • Multumim pentru apreciere ! Gresim si noi, ca toata lumea si ne straduim sa invatam din greseli. Nu e usor sa concurezi cu amatori intr-o competitie a profesionistilor. Dar o facem cu buna-credinta in limitele posibilitatilor noastre. E mai bine, cred eu, sa incerci sa faci ceva decat sa stai pe margine si sa critici fara sa incerci sa contribui la indreptarea lucrurilor. Nu am avut niciodata pretentii exagerate cu privire la cine suntem si ce incercam sa facem insa am incercat mereu sa fim onesti cu ceilalti si cu noi insine. In rest, ramane valabila cugetarea lui Pascal extinsa la organizatii: „Când mă compar – sunt mulţumit; când mă analizez …….”.

Apasă aici ca să comentezi

Reguli pentru comentarii. Click aici.