Să ne întoarcem la căruţe, aş zice

Am senzaţia că trăim la polul nord sau în deşert şi că piatra e o raritate în ţara noastră din moment ce, în peste 20 de ani de democraţie, nu am fost capabili să construim nişte drumuri prin afara localităţilor. Nu îndrăznesc să scriu cuvântul „autostrăzi” fiindcă, la noi, a devenit cea mai gogonată minciună de campanie vehiculată de toate partidele, toate, fără excepţie. Mă mir că politicienilor mincinoşi nu le iese nasul prin ecranele televizoarelor după cât au putut minţi pe marginea acestui subiect. Mă mir că încă lumea mai dă mâna cu ei şi că îi mai ascultă. Chiar mă mir. Sunt şocată de-a dreptul de amnezia generală.

Aşadar să vorbim de drumuri prin afara localităţilor, fie ele şi cu două benzi. Chiar nu există teren în ţara asta pentru ca şoselele europene să nu treacă pe la un metru de geamurile caselor, pe lângă staţiile de auzobuz, pe lângă şcoli şi spitale? Mi-e absolut imposibil să înţeleg de ce în anii 1990-2000 s-au restituit proprietăţi anapoda chiar şi celor care nu aveau în loc să se păstreze pământ pentru drumuri. Domnii care fac politică nu circulă cu maşini? Nu sunt interesaţi să parcurgă distanţa Bistriţa – Bucureşti în câteva ore? Le place să plece cu trei zile înainte ca să parcurgă 428 de km? În ţara noastră, dacă nu pleci cu trei zile înainte, nu ajungi la 400 de km distanţă de locul în care te afli pentru că rişti să dai peste un TIR cu lemne răsturnat într-o curbă, peste o locomotivă care s-a pupat cu o cabină de TIR, peste un moş care merge cu zero la oră într-o Dacie dinaintea erei noastre, peste şapte maşini-şcoală, peste cireadă, peste câini, vaci şi pisici care se plimbă prin mijlocul drumului. Când prinzi o porţiune de drum liber şi accelerezi – ce să vezi? – Poliţia e după curbă şi-ţi ia permisul. Ce poate fi mai frumos de atât?

Presa vuieşte de bani tocaţi aiurea de primari de la toate partidele pe parcuri, săli de sport goale, şcoli pustii, parcuri cu trei copaci uscaţi în care pasc vitele satului. Aşadar, au fost şi sunt bani, dar sunt spălaţi în fel şi chip de cei care deţin ciolanul. E de ajuns să ne uităm la cazul Dobric unde, prin 2008, s-au dat cinci miliarde de lei vechi pentru o clădire de 100 de metri pătraţi destinată elevilor să-şi facă şi ei nevoile. Nu e gata nici azi. Un WC de peste 100.000 de euro, vă daţi seama câtă risipă s-a făcut, câţi bani au fost aruncaţi în diverse buzunare? Aşa s-au născut „marii oameni de afaceri” ce deţin acum firme ce zac acum în faliment. Au minţit, au spălat bani cu politicieni, şi-au făcut nişte viloace groteşti decorate grobian, şi-au luat maşini cu motoare mari pe care acum nici măcar nu mai au bani să le alimenteze. Nu au făcut drumuri. De acolo nu au putut fura că se vedea. Cui îi pasă însă de un WC de 100.000 de euro? Cine-şi bate capul cu aşa ceva? Treceţi careva prin curtea şcolii din Dobric să vă îngrijoraţi că au îngropat 100.000 de euro degeaba? Nu.

Totul e anapoda în ţara asta. Nu avem drumuri, dar nici şcoli de şoferi serioase. Toţi prăpădiţii care şi-au pierdut job-urile pe la strung sunt acum instructori, nişte bezmetici care nu gândesc din moment ce-şi duc elevii, la prima oră, fix în cea mai aglomerată intersecţie din oraş unde amărâţii stau şi belesc ochii o jumătate de oră la un sens giratoriu. Cât de cretini pot fi să-i traumatizeze în halul acesta? Cum nu aştept absolut nimic bun de la ei – dacă puteau mai mult nu se ocupau cu aşa ceva – aştept măcar de la clasa politică locală (când ia o pauză de ţigară la cafenea) un regulament pentru circulat pe drumurile publice din oraş. Şcolile de şofer să nu aibă ce căuta prin centru decât dacă elevul mai are cinci ore până la examen, adică e experimentat, iar perimetrul de exersat talente – sau lipsa lor – să fie clar delimitat: în cartiere, la poligonul de la Han.

Văd zi de zi pe străzile din oraş camioane- şcoală. Mă scuzaţi, eu nu înţeleg, acestea nu sunt maşini de mare tonaj care nu au ce căuta prin oraş? Cine le-a dat voie să circule şi să blocheze cu orele traficul? A, am înţeles, e şcoala de şoferi profesionişti. Am văzut ce învaţă stimabilii „profesionişti”. Să taie curba cu o sută la oră şi să omoare oameni. Nu avea cumva şi nişte jucării de pluş atârnate de geamuri şoferul de ispravă de la Tureac? Nu-i mergeau şi manelele la maxim ca să conducă în ritmul tobelor? Ar fi interesant de aflat. Şi eu cred că trebuie să facă închisoare fiind un iresponsabil, dar nu numai el, ci şi firma care i-a dat pe mână un camion cu remorcă încărcat cu lemne, mai mulţi din firma respectivă, eventual toţi care au ştiut că omul nu are permis – deci habar nu are să conducă un camion – şi, cu toate acestea, ei l-au încărcat până la refuz cu buşteni şi l-au lăsat să târască după el bomba cu ceas. Să facă închisoare toţi ca să apuce să mediteze la dezastrul pe care l-au creat şi ca să le fie învăţătură de minte şi altor cretini ce fac la fel.

Nici nu mai ştiu ce să zic. În era în care circulă TGV-urile cu viteza luminii, la noi, o drezină primitivă se ciocneşte de un marfar care nu poate urca dealul. Dacă nu ar fi fost 14 răniţi, era de râs. Aşa e de plâns. Nu ştiu cine ne-a minţit că noi, românii, am ieşit din epoca medievală. Suntem tot acolo din punctul de vedere al infrastructurii şi, vorba cuiva, plin de iniţiale,  „ciocoii”, doar ei rânjesc în continuare în timp ce zboară gratis cu avioane plătite tot de noi, iobagii.

Cristiana Sabău