„Și a lăcrimat Iisus. Deci ziceau iudeii: Iată cât de mult îl iubea. Iar unii dintre ei ziceau: Nu putea, oare, Acesta care a deschis ochii orbului să facă așa ca și acesta să nu moară? Deci suspinând iarăși Iisus întru Sine, a mers la mormânt. Și era o peșteră și o piatră era așezată pe ea. Iisus a zis: Ridicați piatra. Marta, sora celui răposat, I-a zis: Doamne, deja miroase, că este a patra zi. Iisus i-a zis: Nu ți-am spus că dacă vei crede, vei vedea slava lui Dumnezeu? Au ridicat deci piatra, iar Iisus Și-a ridicat ochii în sus și a zis: Părinte, Îți mulțumesc că M-ai ascultat. Eu știam că întotdeauna Mă asculți, dar pentru mulțimea care stă împrejur am zis, ca să creadă că Tu M-ai trimis. Și zicând acestea, a strigat cu glas mare: Lazăre, vino afară! Și a ieșit mortul, fiind legat la picioare și la mâini cu fâșii de pânză și fața lui era înfășurată cu mahramă. Iisus le-a zis: Dezlegați-l și lăsați-l să meargă. Deci mulți dintre iudeii care veniseră la Maria și văzuseră ce a făcut Iisus au crezut în El.” (Ioan 11, 1-45)
Între două învieri, cea a lui Lazăr de astăzi și cea a Domnului nostru Iisus Hristos, vom petrece o săptămână cu o încărcătură spirituală cu totul și cu totul aparte. Am putea spune că Săptămâna Patimilor începe din această zi deoarece după învierea lui Lazăr, conducătorii iudei au hotărât să-și pună în aplicare planul de prindere și condamnare a lui Iisus Hristos. Mai mult de atât, au hotărât să curme viața și lui Lazăr, deoarece simpla lui prezență era o mărturie a învierii lui și era deranjant. Dacă celelalte învieri ale fiicei lui Iair și a fiului văduvei din Nain au fost amintite fără a insista foarte mult asupra circumstanțelor, la învierea lui Lazăr lucrurile stau altfel. Ne amintim și de dialogul Mântuitorului cu cele două surori, Marta și Maria. Mântuitorul le întărește afirmând: „Eu sunt Învierea și Viața, cel ce crede în Mine nu va muri”. În cazul fiicei lui Iair, Domnul Hristos a folosit cuvintele: „Copilă, scoală-te”. Fiului văduvei din Nain a poruncit: „Tânărule, ție-ți spun: scoală-te!”. La învierea lui Lazăr porunca a fost alta: „Lazăre, vino afară!” Locul lui Lazăr nu era în moarte, ci în viață. Când Domnul Hristos învie, totul în jur învie, risipindu-se îndoiala, teama și deznădejdea. Fiecare creștin aude zilnic îndemnul Mântuitorului: ieși din moarte și vino să te împărtășești de lumină și Înviere! (Pr. Dumitru Păduraru)
sursa: ziarul Lumina
1 comentariu