Fireşte că nu e în regulă că blocurile ANL sunt făcute de mântuială. Vinovaţi nu sunt cei care le-au făcut, ci cei care au acceptat să le recepţioneze în halul în care arătau. Cred că nu mai e nevoie să amintim de prietenia Vasile Coruţiu – PDL sau familia Uţă – PSD. Sunt cei doi mari constructori de blocuri ANL, abonaţi la contracte cu statul, specialişti în lucrări făcute de mântuială. Să îi mulţumim fostului primar Vasile Moldovan că a semnat de primire fără măcar să le treacă pragul. Doar nu erau pentru el. Casa lui, construită în acelaşi timp cu noul cartier Subcetate, are panoramă bună şi nu i-a căzut tavanul. Îmi doresc din toată inima ca, în faţa casei sale (unde şi-a lăsat în mod strategic un mare loc liber), să fie amenajat un teren de sport. E necesar. Copiii să bată acolo mingea până noaptea. Astfel, locatarii ANL-urilor făcute de mântuială şi-ar putea exprima recunoştinţa faţă de fostul primar atât de îngăduitor cu marii abonaţi la lucrări publice. Zi de zi!
Eu una sunt extrem de bucuroasă că, în schimb, primarul Ovidiu Creţu a fost foarte exigent şi nu i-a lăsat pe constructori să predea blocurile sociale până nu s-a asigurat că banul public e cheltuit cât se poate de chibzuit. Am văzut o parte din blocurile sociale înainte de a fi repartizate şi pot să vă spun că, da, sunt mult mai frumoase decât ANL-urile, spaţioase, frumos compartimentate. Am avut atunci ocazia să discut cu mai mulţi viitori chiriaşi. Nici nu vă puteţi imagina cât de bucuroşi erau. Pentru unii, să se mute în casă nouă la 60-70 de ani, echivala cu cea mai mare reuşită a vieţii lor. Copiii care au stat în aceeaşi cameră cu părinţi şi bunici îşi desenau în minte micul lor univers. Îşi făceau planuri cum să decoreze camerele.
Nu toţi erau nespălaţi, leneşi sau indolenţi. Unii pur şi simplu au avut ghinion în viaţă, au făcut alegeri greşite, au intrat în fundături şi nu au mai găsit drumul. Bucuriile din vieţile lor sunt numărate pe degete. Ca societate, ca oameni care avem la dispoziţie multe alte satisfacţii, de la cele de ordin personal, la cele profesionale sau chiar la bucurii spirituale, nu ar trebui să fim invidioşi pe ei. Dacă cea mai mare bucurie a lor e o casă şi stă în puterea noastră ca societate (plătitoare de impozite) să le-o oferim, atunci să fim generoşi, să dăm cu toată mâna, nu doar cu un deget sau cu un pumn încleştat.
Azi am văzut şi centrul de cazare pentru cei fără adăpost de pe I.L Caragiale şi m-am bucurat din toată inima pentru ce a făcut Primăria acolo. Stând de vorbă cu domnul Radu Dreptate, mi-am dat seama că acolo va fi un soi de casă pentru cei care nu au. Dacă vor vrea să facă un duş, dacă vor vrea să bea un ceai sau să discute cu cineva, uşa va fi deschisă pentru ei. Unii efectiv ajung în stradă fiindcă le arde casa sau îi alungă altcineva alcoolic, pentru că nu au lemne de foc sau pentru că se află, aşa cum spuneam, într-o înfundătură. Cum am putea să le oferim, în timp ce suferă, o hrubă? Ne-am ierta oare vreodată indiferent cum arată casele noastre? E felul nostru, al tuturor, de a fi buni samariteni. Sunt încântată de cum a înţeles Primăria Bistriţa să gospodărească banii noştri, e bunul samaritean în locul nostru, al celor care fie nu avem timp, fie uităm să fim.
Graţie lucrurilor bine făcute, aceşti oameni sărmani au şansa să fie trataţi aproape regeşte. Cred că bucuria lor e infinit mai mare decât a celor care au case multe, mari şi pustii, vile la mare şi la munte, toate goale, pe care nu le-ar împrumuta nimănui în ruptul capului. Se aşterne praful pe averea lor, încăperile prind miros, pe la colţuri apar păianjeni. Ei sunt, cu adevărat, săracii oameni bogaţi.
Cristiana Sabău
oda adusa dlui Cretu, sper macar ca plateste bine pentru aceste servicii ”mascate” 🙂
Iniţial, acest comentariu a ajuns în spam, dar l-am postat pentru că sunteţi un exemplu de înţelegere limitată a lucrurilor, de privire prin ochelari de cal a lumii în care trăim. În acest ziar, l-am criticat de multe ori pe primar. Îi spun şi direct, în faţă, când am ceva de spus. Fireşte că aceste lucruri nu se văd şi nu se ştiu. Dacă scrii un lucru bun la adresa cuiva care a făcut ceva bine, imediat eşti suspectat că eşti plătit. Personal vă rog să îl întrebaţi pe domnul primar cu cât mă plăteşte. Fireşte că va trebui să vă asumaţi marele risc să se afle cine sunteţi şi de ce sunteţi îngrijorat în legătură cu acest aspect. Ceva mă face să cred că nu vi-l puteţi asuma.
Şi apropo, de felul meu nu scriu ode. Căutaţi în altă parte.
Nu mai atacati aiurea, nu e nici o oda, e un articol foarte obiectiv, pt cine vede si aude!
Nu o cunosc personal pe autoare in schimb frecventez ziarul zilnic, imi place!
Cu-i nu-i place, sunt alte web-uri … can can, libertatea etc
Problema e ca sa se pastreze sa incerce sa pastreze, cei fara adapost, civilizatia aia tipic germana sa ajunga si pe meleagurile noastre!
@ Popescu,parerea mea e ca vom fi demult oale si ulcele cand vom deveni o civilzatie tipic germana,si apoi sa nu uitam ca suntem un popor latin….
Un cersetor castiga mai bine decat un simplu angajat si munceste 4 – 5 ore / zi, are asigurata masa si casa. Pe cand un angajat simplu munceste 8 ore / zi, si castiga un salar net de 700 – 900 lei, are de platit chirie, cheltuieli, mancare, impozite si imbracamintea daca raman de schimbat o data pe an hainele si incaltamintea. Deci cine e favorizat in situatia de fata?
sa nu uitam de demnitate….stimate domn,sunt convinsa ca un om cu demnitate nu cerseste nici macar atunci cand nu are,poate apeleaza la apropiati,dar restituie ajutorul dat…
Sunt cerșetori care pe lângă salarii mari au și pensii speciale, iar mai nou nu mai vor să cerșescă votul nostru, consideră că totul li se civine de drept.
Monica de ce esti asa pesimista??
ioan daniel,as putea spune ca avem destule motive sa fim optimisti,daca am privi mereu partea plina a paharului si am avea suficienta credinta sa multumim lui Dumnezeu pt ziua de azi si tot ce ne ofera ea,dar din pacate ne izbim de diverse lucruri ,oameni si intamplari care ne fac sa fim pesimisti…poate ne ramane doar credinta ….am fost uimita zilele astea sa constat ca inca mai sunt oameni (tineri dealtfel) care nu stiu carte deloc! ei,daca nu stiu a citi,putem noi sa asteptam civilizatie? hai totusi sa fim optimisti….s-auzim numai de bine!
Eu sunt curios cati dintre oamenii fara adapost au buletin de Bistrita
parca buletinul conteaza?dar romanii care primesc locuinte sociale in Franta sau alte tarii occidentale?de ce nu putem sa intindem o mina de ajutor in loc sa scuipam?
Rica, probabil stai foarte bine cu venitul.
@ rica,defineste ,te rog,ce vrei sa spui prin a intinde o mana de ajutor,te referi la faptul ca daca le dai bani acestor cersetori le intinzi o mana de ajutor? inainte de a da bani acestora, ma uit la ei si constat ca sunt sanatosi,tineri si mai in putere decat mine,eu muncesc pt tot ce am,ei de ce ar primi gratis ? le fac un bine,oare? nu! ii incurajez sa nu munceasca! e corect?
Din pacate in loc sa punem mana de la mana si sa facem ceva cu ei/ele ne place doar sa-i „admiram” !!! Nu am vazut nicaieri in lumea civilizata cersind, decat eventual prestand ceva in schimbul maruntisului (muzica, acrobatii, etc.). Noi i-am invatat cu pomana. Asa ca ar trebui sa-i adunam odata pe toti intr-un singur loc, sa le oferim conditii si in timp, vom sc