„Toma Penteker sau destinul trădătorului” de Vasile Rus

Potrivit procesului verbal întocmit de sublocotenentul Liviu Pangraţiu la data de 28 iulie 1949,din arhiva C.N.S.A.S: „sasul Toma Penteker, fost cu trupele germane în Polonia, bănuit a fi fost S.S.-ist cu şcoala specială de G.S.P. la sfârşitul lunii septembrie 1948 se încadrează în organizaţia subversivă Liga Naţională Creştină a lui Bodiu Leonida, întâlnindu-se cu acesta în casa lui Ioan Burdeţ din Rebrişoara, ocazie cu care a acceptat să facă parte din banda criminală a lui Bodiu, depunând înaintea lui jurământul de încredere.A fost ales ca vicepreşedinte al organizaţiei Liga Naţională Creştină  din Parva, a luat parte la şase şedinţe ale organizaţiei şi a recrutat membrii în ea”.

Însă în  declaraţia pe care Toma Penteker o dă în faţa Securităţii din Bistriţa la data de 13 iunie 1949 el recunoaşte că: „am acceptat să activez în organizaţie numai cu scopul de a-l denunţa pe Leonida Bodiu autorităţilor şi am  anunţat că este posibil ca acesta să participe la o nuntă în satul Parva, ocazie cu care ar putea fi capturat”. Mai mult, el dă informaţii Securităţii despre membrii organizaţiei din Parva, printre care şi secretarul organizaţiei Ordace Irimie despre care spune: „îl cunosc din anul 1947 şi vă spun că întotdeauna a fost împotriva guvernului, îi vorbea de rău pe membrii P.M.R. din comună numindu-i ca cei din urmă oameni şi nişte derbedei’.La alegerile din 1946 l-a luat la bătaie pe preşedintele celulei de partid a P.M.R . Rubingher Ioan din comuna  Parva. A fost omul de încredere al locotenentului Bodiu Leonida, a activat tot timpul în cadrul organizaţiei depunând o muncă intensă şi a luat jurământul la 35 de oameni din comună. Ştiu că a avut misiunea din partea lui Bodiu Leonida de a spiona pe cei care sunt contra organizaţiei. L-a susţinut puternic pe locotenentul Bodiu Leonida strângând pentru el bani şi alimente, iar în luna noiembrie a anului 1948 i-a dus patru grenade. În luna decembrie a aceluiaşi an, Ordace Irimie mi-a propus să-i cerem lui Leonida Bodiu să ne dea arme şi să începem să le dăm în cap comuniştilor din comună, lucru pe care eu nu l-am acceptat”. Tot în declaraţia sa îl denunţă şi pe plutonierul Citrea de la postul de jandarmi din Rebrişoara că „în luna octombrie  a anului 1948, acesta s-a întâlnit cu Bodiu Leonida în casa lui Ioan Burdeţ unde au stat două ceasuri de vorbă complotând împotriva guvernului,de aceea eu mi-am făcut datoria şi am anunţat organele de Securitate asupra acestui pericol”.

În fişa personală aflată în arhiva C.N.S.A.S. există o notă semnată de sublocotenentul Liviu Pangraţiu în care se arată că „a ajutat foarte mult prin datele pe care le-a furnizat înainte şi după arestare pentru descoperirea organizaţiei subversive Liga Naţională Creştină. A predat chiar şi o scrisoare care era scrisă de Bodiu Leonida în limba germană şi adresată lui în care ameninţa cu moartea pe numitul Căcior Ioan, secretarul organizaţiei P.M.R. din Parva. A fost informatorul nostru în problemă şi martor al acuzării”.

Ca o ironie a sorţii, deşi a fost informatorul Securităţii, la data de 29 martie a anului 1949 trădătorul Toma Penteker va fi arestat de Securitate alături de ceilalţi membrii ai organizaţiei Liga Naţională Creştină din Parva şi închis în beciurile Securităţii din Bistriţa. Trădarea lui l-a ajutat doar într-o privinţă, el nefiind bătut groaznic de călăul Liviu Pangraţiu şi subalternii săi, în iadul Securităţii din Bistriţa,după cum mărturiseşte scriitorul Teohar Mihadaş în cartea sa „Pe muntele Ebal”. Va fi privit însă cu dispreţ de ceilalţi arestaţi care nu îi vor ierta niciodată trădarea.

Deşi a fost principalul martor al acuzării, trădătorul Penteker va avea parte de judecata Tribunalului Militar Cluj fiind acuzat de uneltire contra ordinii sociale. În fapt potrivit Referatului  Parchetului Militar „acuzatul Toma Penteker a fost într-un timp vicepreşedinte al organizaţiei Liga Naţională Creştină în comuna Parva şi a recrutat membrii pentru această organizaţie pregătind o insurecţie armată pentru răsturnarea ordinii sociale din stat”.

Trădarea lui nu îl va ajuta prea mult pentru că va fi condamnat de către Tribunalul Militar Cluj prin sentinţa cu numărul 1585 din data de 10 noiembrie a anului 1949 la 12 ani de muncă silnică şi confiscarea averii. Probabil va fi avut timp să mediteze în cei 12 ani de temniţă la gestul său murdar care îl descalifică înaintea camarazilor săi, dar fixează în linii mari destinul trădătorului trădat la rândul său de cei pe care i-a slujit.

După eliberare va fi nevoit să părăsească comuna Parva de frica  represaliilor din partea familiilor celor pe care  care el i-a trădat, stabilindu-se într-o localitate din sudul ţării. 

Studiu de Vasile Rus