E bine că, în ciuda a ceea ce auzim la televizor şi citim prin ziare, totuşi oamenii au putere de cumpărare şi chiar poftă de taclale printre rafturi. Mai nasol e când dai de patru plimbători de cărucioare care fac simpozion la răscruce de raioane. Nu-i nimic, îi depăşeşti cu abilităţi de şofer şi încerci să ajungi la casa cu cei mai puţini oameni la coadă. Numai că, ce să vezi, taman când să ajungi să plăteşti, casiera greşeşte ceva la cel dinaintea ta şi pune mâna pe telefon. Durează până vine doamna cu cardul care-i deschide casa, dar, nu-i nimic, aştepţi. În fond, nu mai poate dura o veşnicie, îţi spui în mintea ta, şi nici nu durează. Se remediază greşeala, produsul care s-a taxat de două ori e şters aşa că omul poate plăti.
Numai că, în loc de bani, scoate un teanc de bonuri. Începe numărătoarea din care reiese fie că a dat prea multe bonuri, fie prea puţine. „Mai luaţi ceva de 3 lei!”, îi spune casiera. Îndemnul acesta pe mine mă scoate din minţi fiindcă sunt unii care habar nu au ce vor să ia cu trei lei. Parcă ar lua o ciocolăţică, dar e doar doi lei şi 30 şi nu vor să lase „nesimţiţilor de nemţi” bacşiş de 70 de bani. Unii îţi cer să le dai un pachet de gumă, dar e 3,45 lei şi te roagă să-l pui înapoi. Mai bine iau o plasă sau o cafea la plic. De fapt, chiar două sau trei. Toată acestă forfotă poate dura între 2-3 minute şi cam 10 dacă respectivul e nehotărât de profesie şi nici măcar nu s-a deranjat să-şi ia coş fiindcă, nu-i aşa, nu a avut fisă. Drept urmare, mai are nevoie de încă 3-4 minute bune să-şi aranjeze pachetele în buzunare şi braţe, timp în care atât următorul client cât şi casiera stau şi se uită la el.
Alţii vor să plătească, fireşte, cu cardul. Numai că cititoarele unor bănci nu se „pupă” cu banca la care tu ai contul şi urmează ploaia de erori. După trei-patru erori de genul acesta, omul lasă cumpărăturile pe masă şi se duce la bancomatul de la intrare să-şi ia bani. Între timp, toţi cei de la coadă aşteaptă aproape cu nervii în aer spunându-şi în gând: ”Nu putea să-şi scoată bani înainte să intre? Nesimţitul!”.
E adevărat că, dacă stai prost cu nervii, poţi face chiar o criză la casele de marcat de la Kaufland. Când, în sfârşit, ajungi la rând, plăteşti şi dai să pleci, vânzătoarea te întreabă: „Totul în regulă?”. Ce să răspunzi? În fond, vânzătoarea nu e de vină că unele produse nu au preţuri, că unii clienţi se cred tot în alimentara de acum patru decenii, că nu merg cititoarele de carduri sau că unii nu-şi iau coş.
Deci, mda, e totul în regulă că am reuşit să plătesc şi să plec.
Cristiana Sabău
Da, intrebarea „E TOTUL IN REGULA?” ma scoate din sarite. Pun si eu o intrebare : „Care est rostl acestei intrebari?” Este un fel de scuza, noi v-am intrebat daca totul este in regula, deci vina este a clientului. Da` de unde se stie ce am raspuns eu-clentul? Ma inregistreaza? Cum pot dovedi ca am raspuns DA? Asta este exact ca la bisnitarii din piata „Aveti ceva de schimbat?” la care am raspuns odata „DA, soțul!” Bisnitarul a ramas interzis !!!!!!!!!!!!!!!!!
Ceva dragut: vanez o casa cu putini clienti la rand, imi spun ca scap repede, OBLIGATORIU se intampla ceva la casa si eu ma urc pe pereti de nervi.
In alta parte a orasului la orele diminetii se face fara nici o jena evaziune fiscal. Cumparatori cu dauoa trei cosuri, pline cu putine sortimente dar in cantitate mare. Fiind clienti chibzuiti, care cunosc perfect preturile si fata de care, angajatii au incredere deplina, numara baxurile, nu trebiue sa scoata pe bada marfa. Nu se da rest, marfa exact la multiplu numarului de bonurii, 50, 100 sau si mai multe. Totul merge uns. Oare e cineva curios de unde atatea bonuri la o singura persoana, ce face cu baxurile de suc, zahar sau orez? Sigur nu se revand in ale chioscuri fiindca pentru aceasta ar trebui factura, ca altfel cum ar deduce TVA-ul?
Sigur se vor gasi cativa sa-mi raspunda – si care-i problema ta?
„Dincolo” am impresia ca nu se accepta bonuri si nici nu pare a fi inghesuiala de la K. In momentul terminarii proviziilor, faceti o vizita si L.-ului si impartasiti cu noi rezultatul versusului. Ca fapt divers, K. -ul din Bistrita ar fi cel mai profitabil K. din SE EUropei, nu degeaba se (de)dubleaza.
🙂