”Triumf” în faţa Bisericii Evanghelice. Artistul Virgil Scripcariu: Sunt nişte maternităţi mai curajos tratate

(FOTO) „Maternitate”, „Supermam 1”, „Supermam 2”, „Omagiu aviatorului Tudor Greceanu”, „Miracol” şi „Primul pas”. Aşa se numesc șase lucrări din bronz realizate de Virgil Scripcariu care pot fi admirate, până în 21 octombrie, în piaţeta din faţa Bisericii Evanghelice din Bistriţa.

„E probabil un eveniment care, închinat fiind zilelor oraşului, merită măreţia oraşului”, a spus la vernisaj criticul de artă Oliv Mircea, cel care a luptat, timp de trei ani, să-l aducă la Bistriţa pe artistul de 44 de ani care a expus, până acum, în multe oraşe europene.

„Virgil Scripcariu este un sculptor din generaţia extrem de tânără, are doar 44 de an şi o carieră uluitoare, expoziţii multe în ţară şi străinătate. Are o prezenţă la bienala de la Veneţia, expoziţii la Londra, va avea la Roma chiar cu aceste piese. Dincolo de asta, a înţeles bunul simţ al oraşului nostru. A venit câţiva ani la rând şi s-a uitat la fiecare loc pentru a vedea dacă se potriveşte cu o lucrare. Ceea ce vedem aici este ceea ce trebuie să aştepte publicul de la artiştii care au o anumită dăruire. E o atitudine de sus-inima, cum se spune în creştinism. Triumful e o expresie a puterii, a iubirii. În Galeria UAP sunt şi trimiteri către sexualitate. Adică Virgil Scripcariu ca personalitate, ca artist, ca activist civic – el a construit o comunitate acolo unde trăieşte, a înfrăţit acea comunitate străveche de olari cu o comunitate din Basarabia, colo cu cei şase copii ai lui, cu soţia lui care e antropolog de primă ţinută, construieşte o Românie care e altă Românie, e ceva care ne place”, a spus Oliv Mircea.

Criticul de artă crede că oamenii care privesc cele şase lucrări din faţa Bisericii Evanghelice ar trebui să se gândească la Evul Mediu: „Aşa era lumea în Evul Mediu. Exact acesta este punctul de unde a pornit creştinismul. Aşa se explică faptul că această Maică a Domnului, această Maternitate cu har, este pusă în axul altarului Bisericii Evanghelice. Dacă de la ea pornim şi intrăm în Biserică, drumul nostru se opreşte în preajma altarului bisericii. Eu cred, aşa cum spunea Tarkovsky că orice drum mare în artă te duce la un altar. Iată că Virgil Scripcariu a găsit acel drum. Mă bucur că a venit la Bistriţa. Are un program foarte aglomerat. M-am luptat trei ani să îl aduc aici. Mă bucur, de asemenea, că stă două luni. Expoziţia a fost la Cluj, Suceava, Braşov, va merge la Iaşi şi cred că va trebui să mai meargă în alte locuri”.

Prezent la Bistriţa cu ocazia vernisajului, artistul a spus: „La invitaţia domnului Oliv Mircea, cu care plănuim de câţiva ani, o expoziţie aici, am adus cele şase sculpturi în bronz care stau aici, în faţa bisericii, şi am şi o expoziţie de gravură şi sculptură mică în sala UAP. În ce priveşte lucrările expuse în stradă, sunt câteva din seria Supermam, pe care eu am prezentat-o şi la Londra în 2015. Sunt sculpturi de talie medie, dar care cred eu că se potrivesc foarte bine spaţiului public şi se pretează pentru zone pietonale. Mă interesează foarte tare relaţia sculpturii cu o construcţie sau cu scara unei piaţete. Cumva este şi un experiment pentru mine şi încerc să trag nişte concluzii la sfârşitul acestei expoziţii itinereante pentru că fiecare spaţiu a oferit alt context şi mi se pare foarte interesant felul în care se raportează la scara oraşului. Aici, la Bistriţa, e un loc în care ar putea sta permanent o sculptură nu neapărat de-a mea, dar vreau să spun că talia joasă caselor, povestea aceasta medievală, cred că poate primi chiar şi o expoziţie temporară de sculptură”.

Întrebat ce anume l-a determinat să abordeze tema maternităţii, el a răspuns: „E o chestiune de familie, o experienţă personală. Sunt nişte maternităţi care, în fine, cred eu că sunt mai curajos tratate prin raportul între personaje, prin alăturarea diverselor materiale, iar fiecare lucrare are câte o poveste care e dincolo de atitudinea de gingăşie cu care suntem obişnuiţi în maternităţile clasice.

E un tip de maternitate care provoacă cumva şi creează întrebări: de ce aşa? Sigur că îmi doresc să aibă un mesaj pozitiv şi de aceea se numeşte şi Triumf. Pentru mine, triumful e un fel de aspiraţie umană, felul în care oamenii aspiră către lucruri înalte. Şi dragostea în sine, ca trăire, te scoate din monotonia nevoilor zilnice. Poate de-asta: Triumf. Eu cred că românii nu sunt familiarizaţi cu prezenţa expoziţiilor în spaţiul public, dar îmi asum şi rolul acesta educativ. Dacă noi îi obişnuim, vor şti cum să se raporteze, cum să primească, şi cred că reacţiile sunt de tot felul. Străinii, în special, îi recunoşti imediat. Se vede că vin din alt spaţiu cultural. Cred că şi noi ar trebui să aspirăm la a ne asuma nişte gesturi contemporane în spaţiul public. Cred că este şi o datorie socială cumva să fii în pas cu timpul, cu creatorii contemporani. Aici mă refer la autorităţile locale care ar trebui să încurajeze mai mult exprimarea în spaţiul public. Cred că este benefică şi pentru artist, şi pentru privitor în egală măsură”.

Sculpturile pot fi văzute în fața Bisericii Evanghelice până în 21 octombrie.