Un regret şi puţină emoţie

Când eram studentă la Facultatea de Litere a Universităţii „Babeş-Bolyai”, o profesoară ne-a spus următorul lucru: să apăraţi limba română pe stradă, în piaţă, oriunde mergeţi. Dacă voi nu veţi face asta, atunci cine? Tot în facultate am învăţat, la Lingvistică generală, că gândirea şi limbajul sunt simultane şi se revelează una pe alta. Dacă gândeşti, poţi să vorbeşti, dacă nu gândeşti, te vei exprima ca atare. Şi am mai învăţat ceva: un om se exprimă cu atât mai uşor cu cât deţine un bagaj mai vast de cuvinte, iar un astfel de bagaj nu îl poţi dobândi decât dacă citeşti încă de la cele mai fragede vârste, începând cu poveştile copilăriei şi până la filosofie. Dacă citeşti, te vei strădui să înţelegi, vei gândi şi vei vorbi uşor despre asta. Aşa că pe mine nu mă păcăleşte nimeni când e vorba de gândit şi vorbit.

Zilele acestea, în plină campanie electorală, încep să mă doară urechile de la atât de multe agramatisme. Mă străduiesc, de fiecare dată, să ascult şi să înţeleg ce vrea să spună omul respectiv şi constat, de cele mai multe ori, că nu vrea să spună nimic. Atunci îmi vine să mă ridic în picioare, să iau o cretă şi să desenez pe tablă vechea schemă după care se scrie orice compunere banală: introducere, cuprins şi încheiere. Îşi mai aminteşte cineva de ea? Ca să îţi aminteşti trebuie să o fi ştiut, iar în cazul multora nu cred că s-a întâmplat aşa ceva.

În Antichitate se studia Oratoria. Dacă ne-am fi născut cu acea capacitate de a fi oratori, sigur nu se inventa această disciplină. Aşadar se învaţă. Iată principalele ei reguli pe care le-am găsit la o simplă căutare pe internet:

Exordium este prima parte a unui discurs, care urmăreşte câştigarea atenţiei şi bunăvoinţa auditorului. Face apel la sensibilitatea şi bunăvoinţa ascultătorilor.

Propoziţiunea constă în formularea temei discursului în termeni scurţi, precişi şi clari. Poate căpăta şi forma unei sentinţe. Este un fel de enunţare a temei.

Diviziunea constă în alăturarea părţilor mari ale discursului pentru ca auditoriul să poată urmări cu mai multă uşurinţă tema tratată.

Naraţiunea (sau povestirea) este partea discursului în care oratorul dezvoltă tema şi confirmă cele anunţate prin exordiu şi prin propoziţiune.

După viziunea anticilor, naraţiunea trebuie să aibă trei calităţi esenţiale. Să fie concisă, clară şi verosimilă.

Argumentaţia sau confirmarea probelor. Constituie partea discursului în care se probează tot ce s-a spus în propoziţiune şi s-a dezvoltat în naraţiune.

Peroraţia are un caracter practic, de aceea, epilogul va fi conceput şi rostit încât să solicite la maximum puterea de sinteză, de concentrare, a argumentelor şi totodată să angajeze personalitatea oratorului, atât raţional cât şi afectiv.

În esenţă, un discurs, fie el de trei fraze, trebuie să fie concis, clar şi verosimil. Câte astfel de discursuri aţi auzit în ultima vreme? Eu nu cred că am auzit niciunul. Toţi politicienii pe care îi ştiu fac tradiţionala greşeală cu “care” şi “pe care” şi multe altele cărora le-am pierdut numărul. Oricât de multe lucruri interesante vor ei să spună, eu, una, nu le pot asculta din cauza multiplelor greşeli de exprimare cu care îmi bombardează urechile, iar eu, inevitabil, refuz să mai ascult.

Tocmai de aceea, zilele acestea, m-a cuprins o maximă nostalgie. Mi-e dor de copiii pe care, ca professor, îi poţi învăţa lucruri pe care nu le uită niciodată, mi-e dor să văd dorinţa de cunoaştere din ochii lor, supărarea când îi cerţi şi bucuria când îi lauzi.

În afară de profesia de doctor care mi se pare cea mai nobilă dintre toate, nu cred să existe meserie mai frumoasă decât cea de învăţător şi profesor, aşa că îi felicit din toată inima pe profesorii de la „Andrei Mureşanu”, dar nu numai, pe toţi profesorii care îşi fac datoria cu conştiinţă şi cu drag.

Poate ne va fi dat să vedem peste 10-20 de ani o altă generaţie de politicieni care va fi cu totul altfel decât cea de azi, în exprimare, în comportament. Deşi nu ştiu câţi dintre noi vom apuca acel moment, am încredere că acei minunaţi elevi pe care i-am văzut zilele acestea în curtea de la Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu” se vor număra printre ei.

Cristiana Sabău