Echipa de handbal feminin Gloria 2018 Bistrița-Năsăud a învins în deplasare ultima clasată CSM Deva, în runda de final a sezonului în Liga Florilor, și a încheiat campionatul pe locul 8.
Fetele antrenate de Horațiu Pașca au câștigat cu 34-24 (17-12).
Au marcat: Florina Chintoan – 6, Bianca Bazaliu – 6, Jovana Kovacevici – 5, Laura Moisă – 4, Meike Schmelzer – 3, Valentina Ardean Elisei – 2, Laura Pristăvița – 2, Almudena Rodriguez – 2, Ana Maria Iuganu – 2, Sonia Seraficeanu – 1, Bianca Gaga – 1.
Odată cu finalul acestui sezon, unul sub așteptări, vor pleca o serie de jucătoare, printre care Ana Maria Măzăreanu, Valentina Salamaka, Almudena Rodriguez, Valentina Ardean Elisei (retragere), Jovana Kovacevici, Meike Schmelzer, Diana Lazăr.
Până acum, au fost anunțate oficial următoarele achiziții: Iulia Dumanska (portar, România), Cristina Laslo (coordonator de joc, România), Tamires Morena Lima de Araujo (pivot, Brazilia), Zeljka Nikolici (extremă dreapta, Serbia), Natalia Striukova (inter dreapta, Ucraina), Paula Posavec (extremă stânga, Croația).
Clasamentul final al Ligii Florilor, sezonul 2021-2022:
Extrema stângă Valentina Ardean Elisei, fost căpitan al naţionalei României, şi-a încheiat cariera după meciul de la Deva, acolo unde a jucat pentru prima dată în liga națională. În 2001, ea debuta la Universitatea Remin Deva, cu care în acelaşi sezon cucerea Challenge Cup. La nivel de club, a fost parte din marea echipă a Oltchimului, care juca finala Ligii Campionilor în 2010 şi cu care câştiga, anterior, Cupa Cupelor în 2007, apoi Cupa EHF cu SCM Craiova (2018), an în care a ajuns la Bistriţa. Are toate cele trei medalii obţinute de naţională în competiţiile majore – argintul mondial din 2005 şi bronzul mondial din 2015, plus bronzul european din 2010. S-a retras din reprezentativă în 2019, după 20 de ani în care a jucat sub culorile României, cu un bilanţ de 255 de apariţii şi 915 goluri. În 5 iunie, Valentina Elisei Ardean împlineşte 40 de ani. Ea va avea parte anul acesta de un meci de retragere în noua sală polivalentă din Unirea.
Handbalista cu o carieră impresionantă a fost ovaționată minute în șir de colegele de la Gloria 2018, de public, dar și de echipa și autoritățile din Deva.
Va fi foarte greu să terminam și mai sus anul viitor.
Asta ar însemna sa depășim CSM București, Râmnicu Valcea, Rapid București, Baia Mare (a ajuns i final 4 in Europa) Măgura Cisnădie, Gloria Buzău.
Greu, foarte greu,
Un loc 6 anul viitor ar fi o performanța.
Daca nu știati, , fostul antrenor al Gloriei, Kim Rasmussen va fi selecționerul Coreei de Sud!
Un alt mod de a gândi sportul.
Naerbo a câștigat Cupa EHF, după ce a învins-o pe Minaur Baia Mare
Dimineața, danezul Heine Jensen (45 de ani) merge la școala din satul norvegian Nærbø (circa 7.000 de locuitori, în cea mai mare parte agricultori), unde predă. După-amiaza, iese de la cursuri, își scoate copilul cel mic (4 ani) de la grădiniță și apoi merge să antreneze echipa de handbal masculin a satului. Face asta din 2020, când a semnat un contract pe 2 ani cu clubul semi-profesionist norvegian Nærbø, după ce a antrenat echipele naționale feminine ale Germaniei și Chinei, echipa masculină a Slovaciei și câteva cluburi din diferite țări.
E modest. Așa cum sunt și toți cei din clubul norvegian care a surprins lumea handbalistică reușind să se califice într-o finală de cupă europeană deși sunt la prima participare, deși până în urmă cu puțin timp activau în Liga a III-a din Norvegia și încă n-au câștigat niciun trofeu național, unul european fiind doar un vis.
Pentru Nærbø, care nu a câștigat niciodată vreun trofeu în istoria sa, calificarea în finala cupei europene este o performanță istorică. Antrenorul Jensen a explicat cum a fost posibilă acestă surpriză (chiar și pentru el): clubul a crescut această echipă de handbal pas cu pas, cu răbdare și, mai ales, dând credit copiilor și juniorilor din localitate. Chiar și astăzi, cu excepția a doi danezi și a câtorva jucători aduși din alte regiuni, majoritatea handbaliștilor sunt tineri din Nærbø care joacă împreună de la 12-13 ani. Acesta este principala țintă a clubului sportiv din sat: să ofere copiilor și tinerilor un cadru sănătos de a se dezvolta și prin sport. Tot ce se întâmplă acum este un bonus.
Jucătorii lui Nærbø nu sunt handbaliști profesioniști, au alte meserii, unii sunt profesori, alții dulgheri, electricieni, antreprenori ș.a.m.d. De altfel, secția de handbal a clubului are un singur angajat administrativ, dar nu cu normă întreagă: Knutsen Trond (există atâta transparență în acest club încât datele personale de contact ale acestuia sunt publice – numărul de telefon mobil și adresa personală de e-mail), care lucrează la o companie care vinde combustibil auto.
Apoi, antrenorul secund, localnicul Rune Haugseng (cei doi băieți ai săi, Andreas și Rassin, precum și nepotul său, Todd Haugseng, joacă în echipă), pe lângă că se ocupă și de echipele de copii și juniori, are și rolul de a organiza meciurile, ocupându-se de reținerea locurilor de cazare, de închirierea auto.
…Dar acești tineri au fost crescuți în spiritul respectului pentru sport și suporteri, al seriozității și joacă fiecare meci la capacitate maximă. Însă Nærbø nu se cutremură de plecarea sportivilor, pepiniera sa fiind capabilă să îi înlocuiască.