Pentru al treilea an consecutiv, Peștera Izvorul Tăușoarelor, arie protejată aflată în rețeaua europeană Natura 2000, adăpostește o colonie de creștere a puilor de liliac. Aflată într-o galerie tip ”fund de sac”, care asigură o temperatură relativ constantă, în proximitatea unui activ (râu subteran), colonia se dezvoltă de la an la an, în premieră pentru această peșteră austeră și neprimitoare, spune custodele peșterii, Crin-Triandafil Theodorescu:
”Cercetările efectuate până în acest moment, axate pe analiza coprolitelor (a excrementelor mineralizate) aflate în diverse puncte din peșteră, indică faptul că ultimele colonii de creștere a puilor datează de peste două secole. Reapariția acestor colonii poate avea două cauze principale: modificările climatice la nivel global și/sau distrugerea și restrângerea habitatelor chiropterelor din siturile folosite pentru înmulțire (case vechi, poduri abandonate, turle de biserici, caverne și peșteri, etc.). Colonia de Rhinolophus ferrumequinum din Galeria Gipsului este monitorizată cu atenție, iar datele colectate vor fi relevante în vederea modificării prevederilor Planului de management al ariei protejate. Actualul Plan de management este în implementare, conform graficului de activități aprobat prin Ordin de ministru, și se va finalizat în anul 2021. Noua variantă de plan va fi concepută ținând cont de toate modificările apărute în aria protejată, în sfera morfologiei carstice, a biotopului protejat, a climatologiei peșterii și a evoluției stării vegetației de la suprafață, în cele 190 de hectare de suprateran protejat prin lege.
Peștera de la Izvorul Tăușoarelor este cea mai importantă formă de endocarst din Carpații Orientali, prin dezvoltare morfologică și prin paleta de elemente unice și rare pe care le adăpostește, din sfera mineralogiei și biologiei carstice. La ora actuală aici se desfășoară multiple activități științifice de monitorizare și de cercetare, pe baza colaborării dintre Complexul Muzeal Bistrița-Năsăud, Agenția Națională pentru Arii Naturale Protejate și Institutul de Speologie ”Emil Racoviță” al Academiei Române.
În urma unui proces natural și antropic de lărgire a portalului de intrare, începând cu anul 2013, au avut loc mai multe prăbușiri masive în zona vestibulară a peșterii. În 2018, printr-o activitate cuprinsă în planul de activități al peșterii, a fost redus portalul de intrare la o treime, conform stării inițiale din 1955, anul descoperirii peșterii, pentru a se reduce sau elimina procesul de gelivație, care produce prăbușirea galeriei de acces.
Pe viitor se are în vedere deschiderea unei noi intrări în subteran, într-o sală de mari dimensiuni, Sala Muntelui, cu realizarea unui sistem de tip ”sas”, care să nu schimbe regimul curenților de aer din interior, pentru a permite accesul speologilor în condiții de siguranță, precum și amenajarea acestei săli pentru o formă de turism ecologic și educațional, prin replicarea celor mai importante valori protejate în subteran și prezentarea acestora. Se urmărește astfel protejarea restului peșterii, eliminarea accesului prin actuala intrare (unde se află coloniile de hibernare cu mii de exemplare de chiroptere protejate) și scăderea presiunii antropice asupra ariei protejate prin dezvoltarea unui turism restrâns, cu valori educaționale. În același timp, prin infrastructura realizată în vederea amenajării turistice a Sălii Muntelui, se dorește susținerea activității științifice de cercetare și valorificarea acestei peșteri unice ca laborator de studii științifice și bază de cercetări ale specialiștilor din domeniul speologiei și al științelor conexe acesteia”.
Adaugă comentariu