Samson Sămărtean (60 de ani) este din Jelna. A lucrat în timpul comunismului pe marile şantiere. A fost muncitor la canal, în Haţeg, Retezat, iar la vârsta de 40 de ani, odată cu căderea regimului comunist, s-a trezit fără loc de muncă şi fără niciun venit, aşa că s-a apucat să lucreze pământul.
„Avem circa o mie de butaşi de viţă-de-vie, acasă, în grădină, la Jelna, în intravilan. Alt venit nu avem decât după pământ. Am lucrat să facem o ţară mândră şi nu ne-am ales cu nimic. Acum am 60 de ani. Mi-a rămas pământ de la părinţi şi nu am putut să nu-l lucrez. Mă doare să mă uit la un pământ pustiu. Normal, cinstit, nu merită, dar decât nimic, ne mulţumim şi cu puţin. Din fericire, anul acesta producţia de struguri a fost bună şi cantitativ, şi calitativ. De doi ani, strugurii se coc repede, mai repede ca până acum. Aici, în zonă, strugurii se strângeau din 20 octombrie încolo0. Acum am strâns în septembrie. Vă daţi seama cât de repede s-au copt? Mustul îl vând cu un leu paharul, iar litrul cu 4-5 lei, depinde de om. Nouă ne trebuie bani să ne cumpărăm pâine, omului îi trebuie must. La noi, e negociabil orice. Eu sper că viticultura trebuie să renască fiindcă ce am distrus trebuie să refacem. Şi CAP-ul a distrus şi s-a refăcut. Se reface orice, numai omul nu se mai reface în veac”, ne-a spus Samson Sămărtean pe care îl găsiţi cu must în Piaţa Decebal la Toamna bucatelor de la Jupânu.
Şi George Bodiu de la Dumitra e un viticultor renumit prin părţile noastre. „Producţia e bunişoară faţă de alţi ani. Şi cantitatziv, şi calitativ. Am făcut must mai devreme fiindcă am fost obligaţi să strângem mai repede strugurii muscat fiindcă au umblat vespii şi albinele şi ne-au mâncat strugurii. Nu au mâncat în schimb strugurii negri că au coaja mai groasă şi din ei abia acum am făcut must. Eu sunt un exemplu că viticultura poate renaşte, dar în afară de copiii mei pe care i-am învăţat să fie viticultori, alţii nu ştiu să se apuce de treaba asta. Trebuie puţină pricepere fiindcă via şi vinul nu pot fi făcute dacă nu ştii. Eu de băiat am învăţat şi îi instruiesc şi pe copii. Degeaba ştii să cultivi via dacă nu ştii să faci vinul. Sunt nişte treburi de care trebuie să ţii cont. Eu nu pun altceva decât sulf cu care afum butoiul, în rest nimic, cu atât mai puţin la vinul roşu. De zece ani vând cu un leu paharul de must şi nu am scumpit. În schimb, am pus un leu la litrul de must. Anul trecut am dat cu şapte lei, acum cu opt lei. Oamenii vin să cumpere fiindcă oamenii mă cunosc de zece ani şi vin la must şi la vin”, ne-a spus George Bodiu.
În Piaţa Decebal, mai găsiţi în acest sfârşit de săptămână must şi vin aduse din comuna Matei, zona Lechinţei, unde, de asemenea, strugurii au fost culeşi mai repede anul acesta, iar mustul e numai bun de băut.
Judeţul nostru face parte din regiunea viticolă a podişului Transilvaniei care cuprinde plantaţiile viticole din bazinul Târnavelor, Sebeşului şi Valea Mureşului, incluzând cinci podgorii: Aiud, Alba Iulia, Sebeş-Apold, Lechinţa şi Târnave. Regiunea începe din sud cu centrul viticol Sebeş-Apold (judeţul Sibiu) şi se termină în nord cu podgoria Lechiţa (judeţul Bistriţa-Năsăud) şi e specializată în producerea vinurilor albe de calitate superioară, vinurilor aromate de tip „muscat” şi vinurilor materie primă pentru spumante. Vedetele acestei regiuni sunt considerate soiurile Traminer roz (sin. Gevurztraminer), Furmint şi Riesling de Rhin.
Despre soiul Furmint se spune că denumirea vine de la expresia „fură şi minte”, deoarece deşi lăstarii au vigoare mare florile se scutură în proporţie de 50-80% „furând” astfel viticultorului o bună parte din producţiei. Totuşi toamna soiul se revanşează prin calitatea deosebită a vinurilor obţinute, „minţind” astfel cu privire la potenţialele câştiguri. Datorită performanţelor superioare ale soiurilor de struguri cultivaţi aici şi implicit a calităţii vinurilor obţinute, această regiune viticolă a obţinut cea mai bună cotaţie europeană acordată podgoriilor româneşti (clasa B).
În Bistriţa-Năsăud, viticultură se face de peste o sută de ani, crama din Lechinţa având şi acum medaliile obţinute de vinurile din zonă la concursuri internaţionale. Pe lângă IAS Lechinţa, care deţinea în anul 1945 peste 600 hectare de plantaţii nobile viticole, IAS Dumitra avea un patrimoniu viticol de 92 hectare; IAS Teaca de 140 ha, iar IAS Bistriţa de 105 ha. Concomitent cu creşterea suprafeţelor viticole, a crescut şi producţia la hectar, de la 1100 kg la 4-5000 kg struguri la hectar, culminând cu producţia de 12.000 kg din 1964 la IAS Dumitra.
Cristiana Sabău
Felicitari pentru articol.Ajuta la descoperirea si cunoasterea viticultorilor bistriteni -(multi suntem inca mici producatori amatori)-intre noi.. Aparem pe ici pe colo cate doi-trei in fiecare localitate precum mugurii primavara.Ar trebui insa ca viticultorii,chiar si amatori sa se grupeze intr-o forma de organizare profesionala, pentru a schimba intre ei experienta,pentru ca, fiecare cultivandu-si si dezvoltandu-si via personala sa planteze cele mai adecvate soiuri, pe cei mai buni portaltoi,sa intemeiem ceva durabil, deoarece viata productiva a unui butuc de vita de vie dureaza cam 40-50 de ani.si-apoi ar trebui sa recuperam din mers enormul decalaj care ne separa de tarile europene care au fost ferite de Dumnezeu de blestemul comunismului si-al colectivizarii fortate.De aceea ar trebui stabilit dinainte de plantare ce fel de vie plantam -(soiuri nobile de Vitis Vinifera ori hibrizi interspecifici moderni cu rezistenta sporita la ger si boli)-, pe ce portaltoi, in ce sistem de cultura -(eu sunt sustinatorul sistemuli Lenz Moser, fie original ca-n Rhorendorf-(Austria)- fie asa cun a fost modificat in Alsacia)-,ce tip de taiere adoptam functie de soiul cultivat, etc., etc..Se dau fonduri europene pentru reconversia culturii vitei de vie. Asta inseamna ca-ti faci vie proprietatea TA, cu bani de la Uniunea Europeana. Dar trebuie respectate niste reguli ale unei viticulturi moderne, niste parametrii tehnici.Nu sunt eu de acord cu absolut toate acele reguli deoarece unele sunt cam prohibitive pentru viticultorul roman-(mai ales la sortimentul de soiuri)-, dar de unii singuri, daca nu suntem grupati intr-o organizatie profesionala ,nici nu vom putea obtine derogari, ori imbunatatiri ori adaptari dupa specificul romanesc ale acelor reguli. Daca nu ne organizam, un viticultor austriac ori alsacian -(alsacienii-s sasii francezilor)- va putea infiinta doua-trei hectare de vie odata, intr-un an CU BANI EUROPENI, in trupuri compate -(locurile viilor)-unde sa poata pune toamna hardai -(paza)-…,pe cand romanasul de unul singur de-abia daca va putea planta cativa ari , PE BANII LUI, si-n tot felul de parcele disipate si dispersate foarte greu de pazit, de mecanizat, de tratat de-odata in grup cu fungicidele necesare, etc,etc..Sa nu fiu inteles gresit. Eu sunt doar mic viticultor amator. Nu vizez sa ma infiltrez la conducerea vreo unei astfel de organizatii profesionale. Dar avem in judetz viticultori de elita cum sunt Szilagy Iancsi -fostul prefect, cum e ing Mihai Bilegan-fost director la SCPP, si inca multi altii,ale caror cunostinte de specialitate ar trebui aduse la un numitor comun si apoi exploatate la maxim pt. o dezvoltate DURABILA a viticulturii din judetz.