Credincioșii sărbătoresc, în vinerea de după Paște, Izvorul Tămăduirii, praznic închinat Maicii Domnului, zi în care se face sfințirea apei (Aghiasma Mică).
Izvorul Tămăduirii este o zi de sărbătoare care datează din secolul al V-lea, amintind de o minune săvârşită de Maica Domnului prin apa unui izvor cu putere tămăduitoare din apropierea Constantinopolului. În biserici și mănăstiri, după Sfânta Liturghie, se săvârșește în această zi sfințirea apei, uneori şi la fântâni și izvoare, după o rânduială adecvată Săptămânii Luminate. Credincioșii care participă la Sfânta Liturghie iau apa sfințită, numită Aghiasma Mică, pe care o folosesc și la stropirea caselor, grădinilor și ogoarelor. Aghiasma Mică poate fi băută tot timpul anului, nu ca apa de la Botobează, care are un ritual de folosire mai restrictiv.
Este ziua în care Mănăstirea de la Salva își serbează hramul bisericii de zid, în prezența IPS Andrei – Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului.
Așezământul monahal din Salva are trei hramuri: ”Izvorul Tămăduirii”, sărbătorit în vinerea de după Paște, ”Sfântul Ioan Botezătorul”, hramul primei biserici de lemn, și ”Sfinții Martiri și Mărturisitori Năsăudeni”, prăznuiți în fiecare an la 12 noiembrie.
Mănăstirea de maici de la Salva a fost înființată în anul 1992, cu binecuvântarea Mitropolitului Bartolomeu Anania, la dorința credincioșilor din zonă. Inițial, a fost ridicată o bisericuță de lemn, cu hramul ”Sfântul Ioan Botezătorul”. Deoarece aceasta s-a dovedit neîncăpătoare, la 17 mai 1997 Mitropolitul Bartolomeu a pus piatra de temelie a unei noi biserici de zid, cu hramul ”Izvorul Tămăduirii”, sfințită la 19 mai 2015 de către IPS Arhiepiscop și Mitropolit Andrei, în fruntea unui sobor de ierarhi. Odată cu proclamarea solemnă a canonizării Sfinților Martiri și Mărturisitori Năsăudeni, în anul 2008, biserica a primit și cel de-al doilea hram, întrucât mănăstirea este situată în apropierea locului unde aceștia au fost martirizați. Obștea maicilor se află sub povățuirea stareței stavrofora Emanuela Moisa, avându-i ca duhovnici pe arhimandritul Dimitrie Irimia și protosinghelul Mihail Nagy. Pe lângă programul liturgic și duhovnicesc, maicile se ocupă cu activități gospodărești, confecționarea de veșminte, pictarea de icoane și îngrijirea unui cabinet stomatologic destinat celor din împrejurimi.
Adaugă comentariu