Povestea uimitoare a lui Andrei Dobrin. La doar 16 ani, prezintă modă pentru Dior, Prada şi Diesel

INTERVIU Se numeşte Andrei Dobrin. Are părul cârlionţat şi o privire misterioasă. E greu să nu-l remarci la înălţimea lui de 1,88 şi silueta aproape perfectă. A absolvit clasa a IX-a de ştiinţe ale naturii la Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu” Bistriţa, îi place matematica şi fotbalul. În ultima lună însă, a cam lipsit de la antrenamente fiindcă a zburat de opt ori la Paris, Milano şi Londra să prezinte modă, iar astăzi e deja în drum spre Seul, Coreea, unde va face acelaşi lucru timp de două luni. Iată povestea uimitoare a tânărului căruia i s-au deschis porţi la care nici măcar nu visa după ce şi-a postat câteva fotografii pe Facebook.

Cum ai ajuns în lumea modelingului la doar 16 ani?

Era 24 de iulie 2015 şi stăteam pe Facebook. Un reprezentant al Agenţiei Attitude Models din România m-a abordat după ce a văzut fotografii cu mine. Erau din albumul de absolvire a clasei a VIII-a. Mă gândesc că ei, toată ziua, caută noi feţe pentru lumea asta a modei.  Au văzut că eu, probabil, m-aş potrivi. M-a întrebat ce înălţime am, ce vârstă, m-a întrebat dacă m-ar interesa lucrul acesta, dar iniţial m-am gândit că e ceva neserios. M-am şi speriat gândindu-mă că e ceva şmecherie. Am fost foarte ezitant. În următoarea zi, m-a sunat managerul de la agenţie, am vorbit vreo oră, sincer, şi mi-a tot explicat cum stau lucrurile în lumea asta a modei, despre alţi băieţi ai lui care au succes. După vreo două zile m-am gândit să îi spun şi mamei care avea cât de cât habar. Mi-a spus că a auzit de domnul acesta şi de agenţia lui şi a vorbit şi ea cu el. S-au înţeles, au decis că nu are cum să nu fie ok. Managerul locuia în Madrid, aşa că nu am putut să ne vedem imediat. După trei luni a venit în ţară şi ne-a chemat pe toţi băieţii pe care i-a descoperit vara respectivă, vreo 6-7 băieţi, la nişte teste foto. Atunci eu aveam vreo 15 ani şi jumătate, dar prin iarnă mi-a scris din nou că mi-a găsit agenţii în Londra, Paris şi Milano, oraşele din Europa în care sunt săptămânile modei cele mai importante şi mi-a spus că, din vara aceasta, adică după ce împlinesc 16 ani, ar trebui să merg în toate aceste oraşe pentru castinguri. Bineînţeles că nu se aştepta să am chiar traseul acesta, să fac 11 show-uri din primul sezon. Nici eu nu mă aşteptam. Am prezentat haine de la cele mai extravagante, la haine pe care le-aş purta şi eu. Ca să dau doar câteva nume mai cunoscute, acestea ar fi haine semnate de Prada, Dior, Diesel, dar am mai prezentat şi hainele unor designeri care nu sunt aşa de cunoscuţi la noi, dar care au nişte preţuri… Nu are rost să vorbim. Am mai primit şi o ofertă şi din Coreea. Plec pentru două luni (chiar miercuri a decolat -n.r.) în această vară. Merg la Seul unde voi face editoriale şi campanii pentru brandurile despre care am vorbit, dar şi pentru alţii.

Deci nici nu te-au recrutat bine că ai şi început să prezinţi modă în străinătate.

Nu, primul show a fost la Bucureşti pentru un designer din România, dar nu a fost plătit, a fost mai mult de promovare, iar prima oară când am plecat în străinătate a fost chiar de ziua mea, în 3 iunie 2016, la Paris, unde era Săptămâna modei. În iarnă eram prea mic, nu aveam 16 ani şi nu mi se putea elibera permis de muncă. Deci luna trecută, am mers la Paris, a venit tatăl meu cu mine timp de trei zile, după care el s-a întors în România, iar eu am mers mai departe. Am susţinut castingurile timp de 6 zile la Paris, după care am plecat două zile la Milano şi apoi am zburat la Londra pentru primul show. M-am întors în Milano, am terminat castingurile, am făcut cinci show-uri, după care din nou m-am întors la Paris unde, din nou, am avut confirmate cinci show-uri. Am revenit acasă, iar week-end-ul trecut am fost din nou la Londra timp de o zi pentru un editorial la o revistă din Anglia. Într-o lună de zile, am zburat de opt ori.

Cum a fost pentru tine contactul cu lumea modei?

Dacă nu eşti implicat în lumea asta, ţi se pare foarte greu să ajungi în ea.  Eu mă aşteptam să dau peste nişte oameni reci, dar nici vorbă de aşa ceva. Oamenii s-au comportat excelent. Cei mai mari designeri de la cele mai mari branduri erau super ok, vorbeau cu noi, stăteau alături de noi. Prima oară când am avut contact cu agenţia din Paris, m-au pus să merg, dar au văzut că sunt foarte destins. Eu am făcut şi teatru, şi fotbal. Eram obişnuit să am oameni în jurul meu care să mă privească. Teatru am făcut la Palatul Copiilor, iar fotbal am jucat Gloria, la LPS. De mic am fost obişnuit să fiu privit de oameni care nu se uitau neapărat la mine, ci la echipă, dar niciodată nu am avut trac. Asta m-a ajutat foarte mult. Nu am avut nevoie de pregătiri de niciun fel. Am mers de două ori la agenţie, după care am început castingurile. La casting, în principiu, m-au pus să merg, apoi m-au întrebat lucruri despre mine, personale, după care mi-au făcut poze pe tema lor de prezentare. Unii mi-au mai dat haine de la brandul lor ca să vadă cum stau pe mine. De exemplu, la ultimul show pe care l-am susţinut în Milano, tema a fost „Jamaica” şi, dintre 50 de băieţi, 35 aveau părul ca mine. În Bistriţa nu vezi doi cu părul la fel cu al meu.

Crezi că asta a contat în primul rând? Părul tău natural şi cârlionţat?

La 80% din show-uri, da. Mi-au lăsat părul aşa cum e, la unele mi-au mai dat volum, la altele l-au mai micşorat. Doar la două show-uri au decis să mi-l împletească, respectiv mi l-au dat pe spate, drept. Am fost creţ dintotdeauna, dar ultima oară când am avut părul aşa de mare a fost acum trei ani, cred, după care am tot avut tot felul de freze mai puţin voluminoase. În iarnă am decis să mi-l las mai mare, după care am primit multe complimente, le plăcea tuturor şi am zis să nu îl mai tund. În modeling contează să exprimi ceva. Dacă nu ai personalitate, dacă te emoţionezi când vezi lumea în jurul tău, nu poţi face faţă. În mod normal, pentru a fi model internaţional, ca băiat trebuie să ai peste 1,85 m şi sub 1,92 m înălţime. Eu am 1,88. Sincer, nu prea înţeleg de ce este acest criteriu cu înălţimea fiindcă sunt mulţi tineri care şi-ar dori chestia asta şi care poate au celelalte 90% trăsături, dar nu au înălţimea. Mi s-a explicat însă că cel mai important este să le placă lor cum vin hainele. Eu am fost norocos. Apoi, am în jur la 65 de kg, aşa sunt eu dintotdeauna. Nu mi-a impus nimeni niciun regim alimentar. Nu e cazul. Sunt genul care mănâncă foarte mult, dar nu se îngraşă şi asta mă ajută foarte mult.

Ce ţi se pare cel mai interesant în experienţa aceasta: faptul că poţi călători, că poţi câştiga deja bani la o vârstă atât de fragedă?

În primul rând e foarte important că poţi câştiga nişte bani ca să îţi ajuţi părinţii sau să-i pui deoparte să-ţi clădeşti un viitor, bani de facultate sau de maşină. Asta ar fi la prima vedere. Cel puţin din punctul de vedere al efortului, modelingul se plăteşte foarte bine. Oricum, şi dacă nu ar fi plătită atât de bine meseria asta, la vârsta mea, să călătoresc  şi să văd atât de multe locuri e deja o realizare. Apoi, călătoreşti pe banii lor, vezi o grămadă de lucruri şi întâlneşti o grămadă de oameni foarte călduroşi cu care poţi rămâne în contact.

Ştiu că tu eşti un elev foarte bun. Cum te-ai gândit să procedezi cu şcoala?

Am absolvit clasa a IX-a la profilul Ştiinţele naturii de la Colegiul Naţional „Liviu Rebreanu”, iar matematica este materia care mă prinde cel mai bine. Îmi place şi istoria, dar nu sunt genul care învaţă pe de rost, ci logic. De aceea, sunt mai mult cu ştiinţele exacte. Am fost chiar şi la olimpiada de matematică în clasa a VIII-a, la faza judeţeană am luat locul cinci în condiţiile în care primii trei au mers la naţională. Nu sunt prea dispus la genul acesta de efort, mai precis îmi place să dobândesc informaţii cu plăcere, nu să fiu obligat să învăţ pentru ceva. Când m-am înscris la această clasă – care mi se pare completă din punctul de vedere al opţiunilor – m-am gândit că mă voi îndrepta spre ceva real, nu ştiu dacă informatică sau medicină. După ce am descoperit lumea modei, m-am gândit că aş putea să le combin. Dacă aş merge la informatică, aş putea să continui lucrând pe design pe calculator, ceea ce ar fi foarte ok. Dacă aş ajunge la un nivel de performanţă în modeling, să îmi fac un nume, aş putea continua mai departe cu asta. După ce mă întorc din Coreea, vreau să mă concentrez pe şcoală şi să reiau antrenamentele la fotbal.

Te-ai aşteptat la succesul acesta?

Sincer, nu, dar eu sunt un om echilibrat şi nu mă voi schimba. Sunt conştient că e posibil ca în următorul sezon să nu mai am acelaşi succes ca acum, dar, şi dacă voi continua pe acest drum şi voi ajunge mai sus, nu vreau să mă schimb, mai ales pentru că am foarte mulţi prieteni pe care nu vreau să îi dezamăgesc. Prietenii mei se bucură pentru mine, mă încurajează. Altfel mi-ar fi fost destul de greu să plec, mai ales acum, pe două luni. La Săptămâna modei am fost plecat în jur de 24 de zile. Nu a fost chiar aşa de greu, dar 61 de zile de zile în Coreea mi se pare un pic cam mult. E însă o zonă foarte frumoasă, un loc unic pe care altfel nu aş avea ocazia să-l vizitez altfel. Am multă lume în spate care mă împinge şi îmi dă un elan.

Familia ta ce a zis, dar profesorii?

Pfaiiii. Ce n-a zis? Sunt foarte încântaţi. Presupun că sunt şi speriaţi fiindcă e greu să călătoreşti prin oraşe foarte populate, cu foarte multe tipologii de oameni, cu toate naţiile, mai ales prin Paris, prin oraşe vizate de terorişti. Profesorii cu experienţă nu mi-au atras atenţia că aş pierde la şcoală din cauza modelingului. Cred că au întâlnit situaţii în viaţă elevi care au mai plecat, nu neapărat pentru modă, ci pentru alte activităţi. Eu înainte plecam cu fotbalul, acum cu moda. Niciodată nu am avut probleme la şcoală.

Ţi-ai schimbat stilul vestimentar de când prezinţi modă?

Sincer, nu. Dintotdeauna aveam o atracţie pentru haine, nu neapărat că mergeam la shopping, dar îmi plăcea să am propriul meu stil. Pot spune că, în aceste 24 de zile am avut o revelaţie şi mi l-am îmbunătăţit. Eu sunt 50% nonconformist, dar hainele acelea extravagante pe care le port pe podium nu pot spune că mă reprezintă. Ponderea la mine ar fi 50% extravagant, 50% normal. Aceasta ar fi limita în care pot fi văzut pe stradă.

Care e visul tău acum, te vezi undeva anume în această industrie a modei?

Nu îmi fac niciun plan. Vreau să îmi văd de drumul meu şi ce mi se iveşte în viaţă voi accepta, voi merge pe acel drum înainte. Nici nu mă gândesc să renunţ la şcoală. Am fost obişnuit să merg pe mai multe fronturi şi asta îmi face bine.

Sursa foto interior: Facebook