În apropierea Bistriţei găsim una dintre cele mai frumoase localităţi din judeţ căreia nu îi lipseşte decât curajul de a se promova. Pe vremuri se numea Klein-Bistritz, iar astăzi o ştim după numele Dorolea. Dacă până nu demult drumul de acces alunga orice turist, astăzi o şosea ca în palmă te duce până în satul cu case săseşti, 200 la număr, frumoase chiar şi atunci când le cade tencuiala.
Înainte să vedem ce este Dorolea în prezent, să ne aducem aminte că această Klein-Bistritz a fost atestată documentar în anul 1332 și a rezistat în timp sub protecția orașului Bistriţa, deși administrativ era parte integrantă a comitatului Dăbâca. De-a lungul timpului, satul a fost mistuit de două incendii. În anul 1750 erau 42 familii de sași și 14 români. Saşii și-au lăsat amprenta în acest loc. Dovadă sunt cele 200 de case pitorești edificate la sfârșitul secolului al XIX-lea. Șirul de locuințe situat de-a lungul pârâului Valea lui Tănase sunt păstrate intacte de două secole şi au devenit o curiozitate prin frumusețea originală și a istoriei înscrise în aceste ziduri, formând cel mai pitoresc și mai edificator ansamblu rural săsesc din regiune, pentru care ar trebui găsite formele cele mai adecvate de punere în valoare. Multe dintre ele, din păcate, aproape se prăbuşesc.
În preajma anului 1944, sașii, ce formau acum doar jumătate din populația comunei, au emigrat în masă, iar în 1970 populația săsească din localitate dispăruse de tot. Românii care au rămas au îngrijit cum au putut locuinţele, iar după ce casele au fost incluse în lista monumentelor istorice, cu sau fără voia lor, le-au reabilitat respectând care cum a putut regulile specialiştilor. Astăzi, în sat pot fi admirate case frumoase, refăcute cu bun gust, dar şi altele modernizate într-un stil mai puţin inspirat.
Cert este că oricine are ce vedea la Dorolea şi e mare păcat că nu s-au găsit oameni curajoşi care să o înscrie pe lista localităţilor săseşti vizitate de turişti români şi străini.
De la Dorolea, mai sunt doar câşiva kilometri până la Dealul Negru, cunoscut domeniu de vânătoare în care natura este spectaculoasă. Ce-i drept au intuit potenţialul zonei investitorii care au amenajat baza de agrement „Poiana Corbilor”cu trei lacuri pentru pescuit sportiv, hidrobiciclete și bărci, parc de joacă pentru copii, echitație cu ponei, dar și călărie și plimbare cu trăsura pentru adulți, însă este loc de mai mult şi de mai bine.
Ce nu stiti este primavara cand toate gradinile sunr pline de ghiocei si branduse,o alta atractie turistica ar putea fii.
In urma cu cativa ani autoritatile locale si-au propus sa faca demersuri pentru ca satul Dorolea sa intre în patrimoniul mondial UNESCO. Avantajul este ca obiectivele incluse pe lista UNESCO se bucură de protejare şi promovare turistică. Pe de alta parte, includerea pe lista UNESCO, creaza si obligatii, privind găsirea unor soluţii de finanţare pentru conservarea si valorificarea patrimoniului respectiv. Se pare ca acele demersuri sunt si in prezent tot in faza de intentii.
Vezi: http://www.timponline.ro/satul-dorolea-vrea-sa-intre-in-patrimoniul-unesco/
Demersurile pentru intrarea satului Dorolea in patrimoniul UNESCO au fost facute de un arheolog inimos, cu studii, doctorat obtinut in SUA, Mihaela Haiduc, dar , din pacate, primarul nostru nu a reusit sa tina pasul cu aceasta si sa se zbata pentru completarea dosarului cu datele necesare. Mare pacat!
Într-adevăr un sat minunat, construit din temelii de către saşi, un sat cu o istorie bogată, un sat în care s-a trăit într-o armonie desăvârşită, unde munca şi corectitudinea au fost la loc de cinste. Din păcate însă toate astea au plecat odată cu plecarea saşilor… Astăzi nu mai există acea unitate între oameni, populația este destul de îmbătrânită şi de multe ori delăsarea îşi spune cuvântul.
Despre Dorolea s-ar putea scrie multe…şi regret d-na Cristiana că nu ați găsit să fotografiați mai multe case frumoase care păstrează încă foarte bine arhitectura veche şi să scrieți mult mai multe despre acest sat…Poate altă dată…
Păcat că oamenii nu se implică suficient în promovarea acestui sat, păcat că nici autoritățile nu o fac îndeajuns, deşi în ultimii ani s-a introdus apa potabilă, s-a făcut canalizarea, s-a asfaltat drumul, cred ceea ce îi lipseşte acum, este promovarea lui. Sper ca pe viitor, atât presa, cât şi autoritățile să se implice mai mult pentru că din asta am avea cu toții numai de câştigat…
Vă mulțumesc pentru articol!…Vă mulțumesc pt faptul că ați adus în discuție satul meu natal! Sincer, mi-ar face plăcere ca măcar săptămânal să citesc astfel de articole despre satele din județul nostru…pentru că fiecare are istorioara lui…
Ce rau au fist masacrate cladirile acelea. Nici una nu respecta cele mai elementare reguli de restaurare. E plin de termopane si acoperisuri de tabla. Nu trebuie nu stiu ce finduri sa revospsesti simplu si sa dai cu var fara sa arunci cu chimicale si plastic la asa zestre arhitectonica
Aveți dreptate d-le Dan, însă aici cred că de vină este mai degrabă Primăria, care trebuia să se implice mai mult şi să îi îndrume pe cetățeni în respectarea arhitecturii caselor, ştiut fiind faptul că nu toți oamenii de rând au cunoştințe arhitecturale… Defapt chiar şi în țările dezvoltate există o strictețe deosebită în ceea ce priveşte arhitectura oraşelor şi a satelor, în timp ce la noi…n-are rost să mai vorbim…
mergi in fata muzeului si da un 360 grade si te crucesti de ce table si termopane vezi (si e zona de protectie istorica)…pana si muzeul are tabla!!!!
dorolea e copil mic!!!
Din pacate, aveti dreptate. Primaria nu trebuia sa aprobe asemenea mutilari ale caselor sasesti. Ma doare sufletul! Eu acolo m-am nascut si am crescut.
Cu geamuri termopan si balustrade de inox in patrimoniul mondial UNESCO???!!!
Am intrat recent in posesia unei case sasesti in Dorolea. A fost construita in 1870 dar acum este intr-o stare deplorabila. Ne dorim sa o restauram sa arate asa cum arata la inceputul secolului trecut. Din pacate ne lovim de o problema la care inca nu am gasit rezolvarea: nu gasim meseriasi care sa cunoasca tehnicile traditionale de restaurare. Toti ar prefera sa lucreze cu materiale moderne dar aceasta nu este ceea ce ne dorim noi. Am vizitat Viscri pentru a ne inspira in proiectul nostru. Acolo, pe langa primarie care a impus un set de reguli clare in ce priveste renovarea caselor (tip de tigla, tipuri de geam, culoarea caselor etc) este si fundatia Mihai Eminescu Trust, fundatie care se implica activ (atat financiar cat si prin consultanta) in restaurarea si pastrarea satului traditional sasesc. La noi din pacate aceasta viziune lipseste, iar intrarea in Patrimoniul UNESCO e doar o poveste cu final nefericit. Sper totusi ca nu e totul pierdut si cu putina implicare am putea arata lumii ca si la noi in judet au existat comunitati puternice sasesti care nu au fost cu nimic mai prejos decat cele din zonele promovate ale Romaniei. Revenind la ale noastre, daca aveti cunostinta de cineva care sa ne poata indruma in restaurarea unei gospodarii traditionale sasesti (materiale, tehnici de constructie) va rugam dati-ne de veste. Ne-ar fi de mare ajutor.
felicitari!
ma bucur pentru achizitie!
e cea mai frumoasa investitie dar in acelasi timp cea mai costisitoare!
ai grija la avizul de la monumente ca de ..studioul geo stiu ca trece!!!
Stiu pe cineva care restaureaza pe Gh Sincai. Un domn in varsta care lucreaza bine cu var-nisip, tenci si tehnici vechi. Foarte bun. Inca e prins pana in Septembrie dar sunati la 0743684128. Manualul de la Mihai Eminescu trust e foarte bun si usor de aplicat. Majoritatea patrimoniului sasesc se poate salva cu costuri mici daca nu ai umiditate.
Felicitari! Oare care e casa?
SC Creativ SRL, d-nul ing. Someșan.