Cel de-al doisprezecelea atelier de lectură ”Dăruim Comori” a fost găzduit luni 22 aprilie 2019 de Cofiseria Cristina. Întâlnirea a fost o adevărată reușită, scrie pe Facebook Alexandra Mariș, volunar în acest proiect, care a reușit să adune în jurul cărților 15 copii, mai mulți părinți și bunici. La Cofiseria Cristina, ea citit cartea ”Bicicleta fermecata”, o carte emoționantă care știe să fie fascinantă atât pentru cei mici, cât și pentru cei mari.
”În mod deosebit ne-a atras atenția descrierea bicicletei: un cal de fier cu două roți și coarne de cerb precum și trecerea timpului odată cu citirea cărții. Ne-am dat seama astfel că, odată cu lectura, trecuseră 70 de ani, că aspectul Zamfirei se schimbase, că îmbătrânise și apoi odată cu călătoria fermecată ea întinerea. Am mai povestit despre cadourile de Crăciun și am realizat ce trist este să nu primești ceea ce îți dorești; despre prășit și sarmale, despre lumânări și lampă de petrol; despre cum dăruim și cum primim, despre baloanele fermecate care ne dau viață veșnică și despre călătoriile fermecate ale fiecăruia: înapoi în Anglia, în Franța la Nôtre Dame sau în armată cu tancul fermecat. Am avut ajutor de seamă: voluntarul din Câmpeni, Bodea Roxana. Ea a ales să citească copiilor o poezie din Poezii alese de Otilia Cazimir: ”De pe-o bună dimineață”.
În acest timp am pregătit pick-ul și vinilul cu poveștile lui Barbu Ștefănescu Delavrancea: Bunicul și Bunica. Ne-am bucurat de vocile și zumzăitul vinilului, bine-cunoscute celor mai mari, iar cei mici de poveste și de prăjituri. Mulțumesc gazdei noastre de astăzi și tuturor celor prezenți care, sper că au plecat de la atelier cu dorința de a visă și de a fi ei. Gânduri bune!”, a scris Alexandra Mariș.
Poate cineva să ne spună ce este aceea “COFISERIE” şi cine este neinspiratul “inventator”?
Am consultat şi Dicţionarul limbii române, cât şi pe cel al limbii franceze, de la care am primit aceleşi răspuns: “acest cuvânt NU există”.
În Codul CAEN (la unităţi comerciale) nici vorbă de aşa ceva.
Ar fi interesant să le spuneţi cititorilor ce scrie în Autorizaţia de funcţionare, deoarece ştiu cu certitudine că, Primăria Bistriţa nu a emis nici o Autorizaţie pentru vreo…”COFISERIE”.
Nu cred că există vreo lege care să ne oblige să punem nume în funcție de un dicționar. Am mai auzit despre această (de)zbatere în spațiul public, dar nu am auzit prea mari revolte când unii își botează copiii cu nume de localități, fie ele și străine.
Aveți perfectă dreptate! Dacă tema a fost ” cartea” altcineva ar fi trebuit să se ocupe de asta nu cei care inventeaza cuvinte aiurea in scop de marketing! Şi eu vorbesc limba franceză aşa că stiu exact la ce vă referiți. Şi ştiu şi ce inseamnă codul CAEN!!! Limba este vie dar nu aşa…
E un lucru excelent că se produc asemenea evenimente în comunitatea locală.
Cât despre cuvinte, dacă s-ar da autorizații, azi am vorbi probabil în termeni gen cutie de imagini vs televizor, căruță mecanizată cu roți- auto etc.
O limbă e vie și evoluează, iar adoptarea și folosirea termenilor se face nu prin autorizații.
Ci prin folosirea în cotidian.