Întrebări retorice şi dezamăgiri personale

În primul rând, vreau să vă spun că mă zgârie pe urechi cuvântul „javră”. El înseamnă, pe de-o parte, “câine slab şi prăpădit”, ceea ce mie personal îmi inspiră milă, iar pe de altă parte “om lipsit de caracter”. Asocierea cuvântului “javră” cu “ordinară” mi se pare că dă un monstru lingvistic, iar felul în care este rostită mă înfioară de-a dreptul, îmi dă senzaţia de răutate pură şi gratuită.

În al doilea rând, după o lungă perioadă în care nu m-am mai confruntat cu ea, deranjantă mi s-a părut şi ura de pe feţele oamenilor, foarte bine sesizată de cei care au privit fotografiile pe care le-am făcut aseară. Deşi au vârste la care ar merita să se gândească mai mult la lucruri frumoase, la viaţa veşnică, la împăcare şi mulţumire cu sine, mulţi dintre ei par să se hrănească numai cu venin. Poate că nici nu e de mirare că sunt atât de încrâncenaţi din moment ce, pensionari fiind majoritatea, îşi petrec zilele uitându-se nonstop la televizor, fără discernământ, de unde iau tot ce se spune ca fiind Adevărul! Numai că Adevărul este unul singur şi nu se află în posesia unui post de televiziune şi nici a oamenilor.

Dacă nu aş fi realizat la timp că nu are niciun sens (dar am realizat) aş fi mers în mijlocul lor să îi întreb pe fiecare în parte de ce cred cu atât de multă înverşunare că un singur om este vinovat pentru toate. Logic vorbind e posibil aşa ceva? Eu cred că nu. Chiar dacă Traian Băsescu se face vinovat pentru multe rele care s-au întâmplat în această ţară, el nu ar fi putut face nimic fără concursul direct al unor politicieni care au trădat partidele cu care au ajuns în Parlament. Sursa adevărată a răului sunt aceşti trădători care se mută dintr-o parte în alta după cum bate vântul. PDL a condus ţara cu trădătorii din UNPR, USL a răsturnat guvernarea cu alţi trădători de pe la PDL şi cu aportul direct al UNPR. Dacă ar exista o lege care să combată migraţia politică a parlamentarilor în sensul ca cel ce îşi părăseşte partidul să îşi piardă şi mandatul, nici Traian Băsescu, nici PDL, nici USL nu ar fi putut face nimic. S-ar fi întors la popor ca să-i dea suficiente voturi să poată conduce. Nu ar fi fost mai bine aşa?

Din păcate, niciunul dintre partide nu are niciun interes să promoveze o astfel de lege care să combată migraţia la nivelul Parlamentului. Când sunt în opoziţie, toţi politicienii vorbesc mult şi bine despre ea, dar când ajung la putere au alte priorităţi fiindcă îşi dau seama că nu pot guverna singuri. Nu pot guverna fiindcă nici unii, nici alţii, nu sunt în stare să ne convingă de faptul că, odată ajuşi la putere, vor sluji ţara şi nu se vor comporta ca nişte vechili. Istoria acestei ţări ne-a demonstrat că, indiferent cine a fost la putere, a făcut ţara praf şi pulbere concomitent cu umplerea conturilor, cu ridicarea vilelor, cu creşterea în aroganţă, cu nesimţirea şi dispreţul arătat omului de rând.

Traian Băsescu va fi probabil suspendat, iar această ţară aflată în criză, care nu are bani pentru bolnavi, drumuri şi bătrâni, va găsi resurse să ne cheme, din nou, la vot, să spunem dacă îl mai vrem sau nu. Când politicienii au interese directe, la televizoare nu mai plângem de grija bolnavilor de cancer, luptăm cu Răul absolut. Câtă iluzie, câtă manipulare!

Aş mai fi vrut să îi întreb pe manifestanţi cu ce s-a schimbat în bine viaţa lor de când a picat Boc şi ceilalţi. Au simţit vreo îmbunătăţire? Au scăzut preţurile, e mai ieftină benzina şi factura la întreţinere? Probabil că nici nu s-au gândit cu adevărat la aceste lucruri din moment ce la televizoare nu se mai vorbeşte de cât de rău trăim şi despre cât de puţine face Guvernul, ci despre lupta noastră, a tuturor, împotriva Răului absolut.

Traian Băsescu m-a dezamăgit şi pe mine fiindcă a ţinut, în jurul lui, o clică nesimţită care s-a îmbogăţit în vremuri grele, pentru că a promovat oameni de tipul Udrea, Anastase, Ritzi, pentru că ne-a cerut să facem sacrificii când ai lui au profitat din plin de criză, pentru că în timp ce era preşedinte înfloreau „fabricile de diplome” care au dat doctori pe bandă rulantă în primul rând din PDL-ul lui (apropo, ştiaţi că şi Ioan Oltean e doctor, nu?), pentru că s-a plâns mereu în ultimii ani ca şi cum ar fi fost în opoziţie, deşi toate pârghiile puterii erau la el şi putea face orice ca să mai taie din elanul găştilor mafiote, dar nu a făcut. Nu i-a deranjat pe „băieţii deştepţi” din energie, nici pe vameşii mari, i-a săltat doar pe cei care luau mărunţiş. M-a dezamăgit pentru aroganţă, pentru cuvintele răutăcioase spuse sinistraţilor, pentru că nu a făcut nimic să-i ajute pe oamenii bătrâni şi săraci care şi azi îşi lucrează pământul cu sapa în timp ce şmecherii de la PDL iau degeaba sute de milioane de euro de la APIA. M-a dezamăgit ca om, ca preşedinte, atât el cât şi partidul lui care acum face manifestaţii într-o nesimţire greu de tolerat!

Sunt dezamăgită de Traian Băsescu, dar nu cred că este singurul vinovat pentru tot răul din această ţară condusă nu de un partid sau altul, ci de o mafie transpartinică având interese economice mai presus de puterea mea de înţelegere.

Cristiana Sabău