Jocurile păcii şi ura dintre noi

Întâmplarea a făcut că Jocurile Olimpice au fost deschise oficial exact în ziua în care, la noi, carele alegorice de la „Nunta Zamfirei” au fost înlocuite de jeep-uri şi tractoare, într-un festival care, de la o ediţie la alta, îşi pierde tot mai mult din autenticitate şi în ziua în care în centru s-a ţipat „Ieşi afară javră ordinară!”. Probabil că mulţi se întreabă: în ce lume trăim? Ar fi nişte răspunsuri. Trăim într-o lume care pretinde că e pasionată de elitism, dar citeşte tabloide de joasă speţă, pretinde că vrea să ştie lucruri serioase, dar, în realitate, e mult mai interesată de bârfe şi de mici scandaluri. Trăim într-o lume în care ne căutăm duşmani reali sau imaginari. Dacă s-ar fi organizat Jocurile Olimpice în România, probabil că acuzele de furt nu s-ar fi terminat nici după un deceniu fiindcă nouă ne plac scenariile şi ne place să credem că toţi sunt hoţi, iar noi suntem singurii cinstiţi. Numai că, de regulă, aşa cum ştiţi, hoţii strigă „Hoţii!”.

Din păcate, lucrurile au luat-o razna de jos în sus şi invers. Într-o veşnică goană după circ, oamenii uită de respectul pe care şi-l datorează unii altora. Aseară, la mitingul USL m-a scârbit total reacţia manifestanţilor de la Prectură, extrem de dornici să urle în microfoane diverse injurii. Cel mai vocal dintre manifestanţi, Emil Danci (foto), a fost vuvuzela grupului, acest om dovedindu-se capabil de o ură greu de descris în cuvinte. Păcat că, în cursa limbajului său şi a altora care nu au făcut economie de injurii au căzut oameni care, în mod normal, reuşesc să-şi păstreze echilibrul. Nu se cade ca, de pe o scenă, oameni cu funcţii să ţină isonul manifestanţilor şi să preia din repertoriul lor cele mai josnice expresii. Nu se cade fiindcă nu sunt manifestanţi. În cazul lor e valabilă expresia: „dacă ai fost proclamat rege, nu te mai poţi comporta ca un sclav”. Urât sună din gura oricui, dar mai ales a primarului expresia „javră ordinară”. Extrem de urât! E păcat că nu şi-a dat seama că e un fel de preşedinte în oraşul acesta şi oricând nu îi va conveni cuiva ce spune şi face e posibil să se trezească, la Primărie, cu un om de tipul Emil Danci care să îi ţipe sub geamuri „Ieşi afară javră ordinară!”. Mesajul „mergeţi la vot” era singurul care trebuia transmis de către primar.

În ce mă priveşte, eu cred că ura îi face rău celui care e frământat de un astfel de sentiment şi nu celui urât. Pe acesta din urmă nu are cum să îl afecteze. În schimb, gândurile celui care e frământat de ură se întorc împotriva lui ca un bumerang. Nu se va mai putea gândi nici măcar la ridicolul situaţie de a lua un microfon şi a ţipa ca din gură de şapte „Măgarule!” ca şi cum ar avea un dialog cu o persoană imaginară pe care simte nevoia să o aprostrofeze ca să o jignească şi să o umilească. Asta s-a întâmplat aseară. Am văzut mulţi oameni care s-au uitat cu dispreţ, oripilaţi în direcţia manifestanţilor care urlau invective.  

În schimb, sute de oameni au venit şi sâmbătă să privească ansamblurile de la „Nunta Zamfirei” care au ieşit pe străzi să danseze. Mi-a trecut brusc dorinţa de a critica lipsa de autenticitate a acestui festival când mi-am dat seama, din discuţiile pe care le-am purtat cu unii dintre ei, că s-au săturat de ura care iese din ecrane, de certurile de la televizor, de ţipetele din pieţe, de materialele de propagandă de pe străzi, din cutiile poştale. De peste tot sunt asaltaţi de ură, sunt obosiţi de atât de multe sentimente negative care vin de pretutindeni spre ei. S-au săturat de necazuri, de lipsa perspectivei. Pur şi simplu, sâmbătă dimineaţa, când căldura nu era atât de dogoritoare, au ieşit din casă, s-au aşezat pe o bancă şi i-au aplaudat pe dansatori. Cei din Bulgaria, de pildă, au zâmbit tot timpul şi au transmis celor care i-au privit bucurie, atât prin dans, cât şi prin expresiile feţelor.

Tot ce îmi doresc este să ne urâm mai puţin şi să încercăm, fiindcă la un moment dat vom reuşi dacă vrem, să fim măcar puţin mai înţelegători cu ceilalţi, dacă nu mai buni.

Cristiana Sabău