A înţeles cineva lecţia referendumului?

Din păcate, până acum, nu există semne vizibile că vreun partid a înţeles „lecţia referendumului”. Să ne uităm la lista PDL care iese iar la atac cu Ioan Oltean care, având de partea lui comunităţile neoprotestante de pe Valea Someşului, vrea a nu ştiu câta oară să ajungă deputat. De fapt, aceasta pare să fie meseria sa de bază, de parlamentar, doar nu o să se întoarcă la clasa pregătitoare să predea. Mă îndoiesc profund că alegătorii din Colegiul 3 vor şti să îl întrebe ce fel de legi bune a făcut pentru ei. Dacă ar şti, ar afla că, de când e Augustin Zegrean judecător CCR, Ioan Oltean nu a mai avut nicio iniţiativă legislativă. A fost prea ocupat să conducă partidul, Camera Deputaţilor, judeţul, orice. Acum nu îi lipsesc decât nişte voturi ca să ajungă din nou la putere. Şi ceva mă face să cred că interesele din zona montană a colegiului său, atât de bine întreţinute de PDL, îşi vor spune din nou cuvântul. Şi va ajunge. E foarte posibil să-l tragă după el pe Vasile Borş care merită o reparaţie morală. A fost trimis să-şi rupă gâtul în campania pentru şefia Consiliului Judeţean, dar cu un scop precis, să ajungă parlamentar. A absolvit Teologia, dar nu a ajuns preot, ci primar. Eu tot nu am înţeles care e vocaţia sa: de primar, de preot sau de parlamentar?  

Printre candidaţii PDL la parlamentare se numără şi Vasile Marc. Să ajungă un fost social-democrat de frunte vârf de lance al PDL? Mi se pare cam mult, totuşi. Cu toţii l-am văzut pe Vasile Marc de-a dreapta lui Vasile Negruşeri la şefia Inspectoratului Şcolar Judeţean, apoi devotat lui Gheorghe Marinescu şi lui Viorel Pupeză. L-am mai văzut cum a trădat PSD şi s-a mutat pentru o funcţie la PDL. Credeam că factura s-a plătit cu atât. Nici vorbă. Iată-l, din nou, în prima linie. Ce-ar trebui să spunem despre el: „urăsc trădarea, dar îi iubesc pe trădători”? Dacă Vasile Marc, adaptat în funcţie de interes la orice partid i-a oferit un post călduţ, este noul etalon al Dreptei în zona Becleanului, atunci să nu vă miraţi dacă PP-DD va aduna mii de voturi din colegiul respectiv şi vom avea te miri ce no name parlamentar.

Venind mai spre Bistriţa, dăm de favoritul lui Ioan Oltean, Eugen Curteanu, noul purtător de vorbe al opoziţiei în Consiliul Judeţean la concurenţă cu Monica Săsărman. Da, e un om tânăr, dar ce a făcut de unul singur în lumea aceasta? A construit vreo firmă, a avut vreun angajat, a făcut profit? Nu ştiu să se fi întâmplat aşa ceva. A ocupat diverse funcţii călduţe pe care i le-a pregătit protectorul său Ioan Oltean. Cât timp Ioan Andreica a fost secretar de stat în Ministerul Dezvoltării Regionale am ştiut că era. Zicea multe, făcea la fel de multe. Când a ajuns Eugen Curteanu în locul lui, tăcere. S-a remarcat prin ceva? A făcut ceva sau doar i-a deschis uşa Elenei Udrea? Oamenii s-au săturat de executanţi, vor oameni cu iniţiativă care au făcut altceva în viaţă decât să aştepte salariul pe card, iar Eugen Curteanu încă nu a dovedit că face parte din categoria respectivă.

La Bistriţa va candida cel mai probabil Alin Seserman. E director executiv la o firmă. Tânăr şi el, dar de prea multe ori la masă cu Botiş, Alin Seserman a avut câteva iniţiative în Consiliul Local, mai multe decât alţii. Părerea mea este că îi lipseşte curajul sau capacitatea nativă de a fi mai ferm în discurs şi în acţiune. Altfel, e un candidat redutabil, cu bune intenţii, care aşteaptă demult să ajungă în linia întâi. Mai mult liberal decât democrat-liberal, Alin Seserman va fi o piatră grea de încercare mai ales dacă pentru Colegiul 1 Bistriţa cei care vor desemna candidatul vor fi liberalii.

În ce priveşte colegiul pentru care luptă Liviu Rusu şi Monica Săsărman, deşi nu sunt deloc feministă, eu o prefer pe Monica. Ar fi chiar culmea ca Liviu Rusu să ne mai reprezinte vreodată undeva pe noi, bistriţenii. A dat cea mai tare reprezentaţie cu cătuşele la DNA. Capitalul nostru de imagine, ca judeţ corupt la vârf, e rezolvat 100%. Nu mai e nevoie să ne mai ţină predici încă într-o campanie electorală. Vă spuneam că o prefer pe Monica fiindcă o cunosc încă de pe vremea în care ea era învăţătoare. A făcut eforturi mari să-şi depăşească respectiva condiţie, a studiat Dreptul, a ajuns avocat, apoi a intrat în politică. Oamenii perseverenţi, harnici, ambiţioşi sunt de preferat afaceriştilor corupţi.

Să ne referim la USL acum. O notă bună e că cei doi preşedinţi ai PSD şi PNL nu mai candidează. Foarte bine fac pentru că e cazul să mai vedem şi feţe noi. O alegere bună e Daniel Suciu, un om tânăr, cu discurs bun, ambiţios, harnic. Şi-a făcut încălzirea în CJ, a învăţat să tacă atunci când trebuie, ceea ce e un pas înainte pentru un politician, dar şi să pună degetul pe rană la nevoie. Îl văd în stare să facă lucruri cu sens, la fel ca şi pe Stelian Dolha. L-am auzit pe noul vicepreşedinte al CJ avansând idei interesante, mi se pare a fi harnic şi dornic să înveţe nu un autosuficient. Şi Dorin Dobra are discurs şi ambiţii, uneori chiar răbufniri de orgoliu. În schimb, o nouă candidatură a lui Valer Bindea, despre care se tot vorbeşte în ultima vreme, nu mi se pare o idee bună pentru PNL. Domnul Bindea, cu tot farmecul lui, a primit destul de la partid: a fost prefect, a fost secretar de stat. Gata, îi ajunge. Ar trebui să facă un pas în spate şi să-şi vadă de viaţă.

Şi Doina Pană face parte din aceeaşi categorie ca şi Valer Bindea. A primit de toate de la partid, iar acum ar trebui ca PSD să iasă în faţă cu oameni care nu au apucat să demonstreze nimic, dar care atrag prin simpla lor prezenţă inspirând potenţial. Nu-mi amintesc de vreo ispravă a doamnei Pană la MECTS, alta decât tăiat de panglici, nici de vreo viziune pe care să o fi lansat. Departe de mine gândul să nu îi recunosc valoarea şi calităţile. Spun doar că e nevoie acum de altceva.

Eu cred că anul 2012, aşa cum a fost el până acum, cu turbulenţe politice de sus până jos, ne arată că alegerile din decembrie vor fi cu mult diferite de tot ce am văzut până acum. Se va pune ştampila pe candidaţi integri, curajoşi, care nu au eşecuri la activ, cei care pot demonstra că au făcut ceva în vieţile lor mai mult decât au mers zi de zi la serviciu în aşteptarea zilei de leafă, au avut curaj să rişte, să inoveze, au ştiut să piardă şi să se ridice. Ca să mergem la vot în 9 decembrie, avem nevoie de oameni care să ne inspire cu adevărat, nu de candidaţi de profesie.

Cristiana Sabău