Timp de gândire

Şcoala şi viaţa

A început şcoala, mai bine mai târziu decât niciodată. Ca de obicei, deschideri festive, discursuri, angajamente şi mult zgomot. Un model vechi, greu de schimbat, o listă de mulţumiri care nu se mai termină. Parcă a face şcoala funcţională ar fi un act mesianic, nu fişa postului pentru cei din branşă. Un singur lucru a rămas neexplicat în acest moment festiv.

Oare ce-i aşteaptă pe micuţii care au început “preşcoala” anul acesta? Greu de răspuns. Competitorii lor pe piaţa globală sunt tot mai mulţi. Destul de mulţi chiar bine pregătiţi. Nu mă refer la cei care vor culege căpşuni, vor îngriji copiii sau vor zidi casele occidentalilor (în curând şi orientalilor). Ei au câteva avantaje competitive. Sunt harnici (încă), supuşi, se mulţumesc cu puţin şi altele. Mai greu cu cei care vor încerca să treacă de bacalaureat şi să urmeze o facultate. Ştiu ei care este direcţia? Ce va urma? Pentru ce se pregătesc şi alte întrebări fireşti? Greu de crezut.

Observ că întreaga societate este îngrijorată de infrastructura de învăţământ (normal de altfel), din păcate prea puţini sunt preocupaţi cu adevărat despre esenţa educaţiei. Produsul finit. Acel absolvent care ar trebui să fie competitiv în societatea globală. Aici ne-am blocat. Şcoala de la noi pregăteşte teoreticieni (poate cu mici excepţii). Afirm toate acestea pentru că-i cunosc pe dascăli, programa, dar în special sistemul de management din acest domeniu (central sau local). De asemenea, urmăresc încotro se îndreaptă lumea. Credeţi că peste 17-18 ani, când cei din clasa pregătitoare vor absolvi o facultate, vor conta aşa de mult nimicurile din zilele noastre? Eu zic că nu. Iar pentru a exemplifica cele spuse iată câteva date. Cu 18 ani în urmă în 1994 apărea aparatul foto digital, iar în 1995 apărea DVD-ul precum şi primul animal clonat, oiţa Dolly.

Dacă “vrem o ţară ca afară”, va trebui să facem mult mai mult pentru educaţia copiilor noştri. Nu este suficient să aşteptăm ca statul să facă totul. Nu va reuşi! Nu vă bateţi pentru a le oferi diplome, cursuri „acreditate” şi alte soluţii „politically correct”. Dezvoltaţi-le creativitatea, nu căutaţi doar ce este la modă sau fancy. Lumea în care vor evolua este cinică şi nu se va schimba. Fără avantaje competitive clare, nu vor reuşi mare lucru. Nu mergeţi cu gloata, alegeţi nişele. Deşi pare blastfemie, un măcelar are mai multe şanse de succes decât un absolvent de drept. Nu există o vârstă minimă pentru a începe acumularea de informaţii. Cu cât mai repede, cu atât mai bine. Lucrez de câţiva ani în cadrul cursurilor „Mami! (Tati!) Vreau să am afacerea mea!” cu pitici de 8-12 ani. Aceştia învaţă jucându-se, elemente de educaţie economică dificil de asimilat de către mulţi dintre adulţi. În primul rând, conservaţi-le creativitatea, în viitor aceasta va fi nepreţuită. Încurajaţi copilul dumneavoastră să aleagă Discovery în loc de „Prodanca şi Reghe”, Lego în loc de Metin şi alte asemenea. Din păcate pentru noi, meseria de părinte nu vine cu instrucţiuni de folosire.

Cristian Munthiu

5 comentarii

  • Alt exemplu ce fel de parinti avem am tarit acum 20 minute in fata unui magazin pe decebal cind am stat in parcare sa astept pe copii sa iese din scoala.
    Un mic copil de vreo 2 ani se plimbea pe strada decebal. Da pe strada. Cu biberon in gura si a „nimanui”. Venea o baba, credea ca este bunica sa o ea la mana si o ducea sa cauta parinti, de negasit de altfel.
    Intrase baba intrun magazin sa intrebe. Nimeni nu a ridicat mana, cu tot ca sa auzea in tot magazinul.
    Megre baba inapoi pe drum. INtre timp am intrebat pe un politist sa se ocupe de cazul. Zice ca nu este pentru el, o cheama pe cineva de ordine publica.
    Bine, nu venea nimeni, in schim vine vinzatoare din magazin si zice ca probabil sint parinit la ea in magazin.
    Baba sa duce cu copil la mana. Parinti nici nu saluta, nu baga in seama, pur si simplu preau copil si sa prefac cum ar fi normal un copil de 2 ani sa plimbe singur pe drum principal. Cu zimbet pe fata si batic in cap sa uite mama copilului la noic cum ar fi totul in regela.
    Cu astefl de parinti, neglijenti si napasatoare, ce fel de viitor sa aiba copii?
    Asa este realitate si ar fi multe exemplu de genul asta. Parainti care de adevarat pasa de copii si nu le privesc ca si o intimplare sint putini.

    • Prima zi nu se pune, marți sunt trei ceasuri rele, ața că miercuri este o zi bună pentru a vorbi despre școală:))

  • Perfect adevarat ceea ce spune dl. Munthiu. Din pacate, ma tem ca mult prea putini sunt dispusi sa-si aplece urechea la asa ceva astazi. Viitorul va fi cel care va confirma adevarul spuselor sale!

  • Asa e, scoala romaneasca pregateste teoreticieni. Dascalii sunt doba de informatii, unii fortati de timpuri au cate 2-3 facultati pe net, dar cand ajung in clasa lucreaza traditional ca „aia e munca nu cretivitati moderne”. Numai la stat mai vezi porcaria cu plata la diplome, la privat esti platit dupa calitate si operativitate. Poate nu ar strica si recompensat omul de la catedra, poate legea sponsorizarii prelucrata.

Apasă aici ca să comentezi

Reguli pentru comentarii. Click aici.