După plată şi răsplată. Cazul PP-DD

Să vinzi şi să cumperi funcţii la drumul mare cu valiza de bani. Iată la ce s-a ajuns după două decenii de democraţie. Poate că, dacă ar fi ştiut acest lucru, cei care au ieşit în bătaia gloanţelor la Revoluţie ar fi stat mai mult şi s-ar fi gândit dacă merită să-şi dea viaţa pentru astfel de mizerii.

E total greşit să credem că în alte partide funcţiile nu costă. Cam peste tot au un preţ chiar dacă acest lucru nu presupune să te duci să iei credit din bancă şi să-i dai banii cash şefului de partid. Dacă nu ai bani, vei plăti în cei patru ani în care vei fi parlamentar cu vârf şi îndesat. Ţi se va spune de fiecare dată când e nevoie că partidul te-a făcut deputat şi senator şi e momentul să taci din gură, să ridici mâna şi să fii de acord cu orice se decide. Vei fi o piesă pe o tablă de şah pe care o va muta partidul (a se citi liderii lui) cum va dori. Există un preţ pentru toate. Tocmai de aceea, oamenii care ţin la principiile lor, care înţeleg că suntem trecători pe acest pământ şi că toţi murim, refuză categoric să se mânjească în ceea ce e troaca politică actuală.

Să revenim la ceea ce s-a întâmplat în PP-DD. Încă de la bun început mi s-a părut suspectă candidatura lui Lucian Adrian Ungur după tot ce s-a petrecut în vară. Şi mă refer la umilinţa pe care a îndurat-o acest om, ridicat de pe scaunul de consilier local în plenul şedinţei de învestitură a noului legislativ precum un cerşetor care a nimerit într-o sală de bal. Scena a fost una de un penibil rar şi nu trebuia să se întâmple nimănui, nici într-un caz într-o instituţie a statului român cu girul celor care o conduc. Dacă existau conturi de reglat în acest partid, s-ar fi putut găsi suficiente locuri pe pământ unde, departe de ochii oamenilor neimplicaţi, să fie lămurite toate neînţelegerile. PP-DD şi cei care au tras atunci sfori ca să îl înlăture pe Lucian Adrian Ungur au vrut să facă acest lucru în văzul lumii pentru ca batjocura să fie maximă. Crede cineva că un om umilit în felul acesta va putea uita vreodată?

Nu cred că oameni cu capul pe umeri (care se gândesc măcar o fracţiune de secundă la spusa „ce ţie nu îşi place altuia nu face”) ar fi putut sta în spatele scaunelor lui Ungur şi a celuilalt consilier, hulpavi să le ocupe în văzul lumii arătând pe faţă şi fără să se ascundă că sunt artizanii batjocurii. Dacă aş fi fost primar sau membru al unui partid politic respectabil nu aş fi permis niciodată să se întâmple aşa ceva în sala Consiliul Local, acest „sfat al înţelepţilor”, acest parlament local. Nimeni însă nu a oprit bătaia de joc de la şedinţa de învestitură, unii din interes (ştiind că locurile celor scoşi afară vor fi ocupate de marionete), alţii din indiferenţă. Toţi au greşit şi ar trebui să le fie ruşine.

În ce-l priveşte pe Lucian Adrian Ungur, acest om, cu bunele şi relele lui, a fost primit într-un partid, nu a intrat singur, de capul lui, a investit bani în campania electorală a formaţiunii în timp ce alţii comentau prin cafenele, a lucrat la creşterea notorietăţii lui şi, cel mai important, a fost votat de oameni fiind al treilea în clasament. Câţi dintre cei care l-au hulit, batjocorit şi umilit ar fi putut aduna măcar 10% din voturile pe care le-a strâns acest om? Niciunul. Sunt convinsă.

Nu am toate informaţiile să decretez acum că Lucian Adrian Ungur ştia în ce mizerie de partid a intrat. Dacă ştia şi a acceptat, e 100% vina lui pentru tot ce s-a întâmplat. Dacă a acceptat să dea bani pentru funcţii, nu am niciun regret că i-a pierdut. Dacă a crezut în minciunile propovăduite la televizoare, atunci pot spune despre el că e un naiv.

După tot ce s-a întâmplat în ultimele zile probabil că se va alege şi cu eticheta de „trădător”. Personal, eu cred că a făcut bine deconspirând corupţia din PP-DD. E un rol neplăcut, e adevărat, dar cineva trebuie să aibă curajul să spună lucrurilor pe nume. În fond, chiar dacă Octavian Seciu va face închisoare, e în viaţă, are ocazia să mediteze la tot şi să se îndrepte, are marea şansă să-şi salveze sufletul. Lucian Adrian Ungur nu l-a împuşcat, nu l-a omorât. A simţit probabil nevoia să plătească o factură veche acestui partid, iar Seciu, în lăcomia lui, a muşcat momeala otrăvită.

În ce mă priveşte, îi consider vinovaţi pentru tot ce s-a întâmplat pe cei care au permis să existe un astfel de sistem de promovare a oamenilor în partid, pe toţi cei care l-au „lucrat” pe Lucian Adrian Ungur într-un mod mârşav după alegerile locale, pe toţi cei care au ştiut şi au tăcut. Cu siguranţă că toţi vor plăti într-un fel sau altul. Tic-tac!

Cristiana Sabău