Două teme de dezbatere

Ştim cu toţii că la dezbaterile publice nu vine mai nimeni. Şi de ce să vină la cele pe marginea bugetului din moment ce proiectul e desenat, calculele făcute? De unde să ştiu eu, nefiind finanţist, că se pot muta banii dintr-o parte în alta, că legea nu prevede cu totul altfel decât îmi doresc eu? Aşa se face că la aceste aşa-zise „dezbateri publice” vine primarul, citeşte ceva de pe foi, doi-trei ecologişti prezenţi în sală se revoltă şi toată lumea pleacă apoi acasă, fericită: am dezbătut bugetul, dar el rămâne aşa cum a stabilit o mână de oameni care ocupă sporadic funcţii.

Chestiunile de detaliu, cum ar fi banii pentru funcţionarea Primăriei şi a serviciilor sale nu cred că merită dezbătute în detaliu, dar nu acelaşi lucru putem spune despre alte domenii care înghit bani mulţi fără să se vadă vreun rezultat, cum ar fi cultura sau sportul.

Am mai spus-o şi mă simt obligată să repet: nu văd sensul existenţei Centrului Cultural Municipal Bistriţa. Atât timp cât avem un Centru Judeţean pentru Cultură care prestează servicii culturale pentru tot judeţul, inclusiv pentru Bistriţa, nu pricep de ce CJC nu are un departament care să se ocupe strict de viaţa culturală a oraşului. Consiliul Local şi cel Judeţean ar trebui să intre într-un parteneriat şi să finanţeze împreună un singur centru pentru cultură cu o singură orchestră poate în formulă mai lărgită, cu o secţiune de teatru în care să fie cuprinşi şi artiştii din Şanţ, cu un singur ansamblu de dansuri. Ar costa mai puţin să fie un singur director, o singură secretară, un singur consiliu consultativ care să gândească un program artistic coerent nu cu operă la ţară şi căruţe la oraş pe post de care alegorice. Pe baza unei evaluări anuale din care să reiasă câţi oameni au participat la manifestări trebuie făcut şi programul pe anul viitor. Degeaba facem noi festival profesionist de teatru dacă nu vine nimeni. Degeaba facem colocvii când la CJC, când la CMC, când la Casa Sindicatelor dacă sunt aceiaşi patru oameni care se duc gură-cască peste tot. Trebuie creat un consiliu consultativ la nivel de judeţ din care să facă parte oameni de litere, artişti plastici, muzicieni, oameni din show-biz, firme de impresariat. Toţi aceştia, adunaţi la un loc, să decidă o ofertă cultural-distractivă adecvată secolului în care trăim. Dacă vom lăsa viaţa culturală a Bistriţei tot pe mâna oamenilor care au făcut Festivalul „Cântarea României”, vom toca în continuare miliarde de lei vechi de la buget cu eficienţă zero şi vom aştepta, la fiecare sărbătoare a oraşului sau sfârşit de an, să vedem ce trupă nu are contract în altă parte ca să vină să cânte şi la noi.

Un alt domeniu în care se aruncă bani cu nemiluita cu rezultate zero e sportul. Dacă Primăria Bistriţa nu ar fi dat 20 de miliarde de lei vechi clubului Gloria care se târăşte la coada clasamentului, nimeni nu ar fi cerut autorităţilor să găsească bani şi să premieze pe cei care au făcut cu adevărat performanţă, Răzvan Martin şi Rareş Buhai. Pretenţiile au fost atât de mari în cazul celor doi fiindcă autorităţile sunt extrem de generoase cu cei fără rezultate. Degeaba s-au plâns apoi edilii că nu pot continua cu premierile în acest ritm. Au creat un precedent, suportă consecinţele.

Drept urmare, eu cred că, în anul 2013, dacă tot va trebui să plătim taxe mai mari, va trebui să ştim ce se va face cu banii respectivi. Primăria e obligată să ne întrebe dacă mai vrem să-i aloce Gloriei Bistriţa bani. Dacă peste 50% dintre cei care răspund la această întrebare spun „DA”, atunci cei 21 de consilieri locali să se simtă liberi să voteze „pentru”, altfel să voteze ”împotrivă” fiindcă sunt reprezentanţii noştri în acest for şi trebuie să facă ceea ce vrem noi fiindcă tot noi suntem cei care îi plătim, nu ceea ce încearcă unii să-i convingă că ar trebui să facă.  

Nu mă pricep la fotbal, dar nu trebuie să fiu specialist ca să constat că nu merge mai nimeni la meciuri. În epoca noastră, dacă vrei să vezi fotbal de calitate, e de ajuns să deschizi televizorul. Pe stadionul nostru dacă mergi, nu faci decât să te enervezi din cauza unor străini care se împiedică pe teren şi care se plâng tot timpul că nu sunt bine plătiţi. Eu nu înţeleg ce îi mai ţine aici. Poate faptul că nu ar găsi pe nimeni care să-i vrea? Sunt 100% convinsă că, dacă Gloria Bistriţa ar fi o echipă formată numai din bistriţeni, stadionul ar fi aproape plin la fiecare meci chiar dacă echipa ar juca în ultima ligă. Cei de pe teren şi-ar chema familiile, prietenii, vecinii, s-ar crea o stare de spirit. Uitaţi-vă la Cupa Liceelor la Streetdance! E singurul eveniment ce umple Sala Polivalentă fiindcă vin echipe din aproape toate liceele, elevii dau năvală să-şi susţină colegii. E absolut impresionant. Primăria Bistriţa ar trebui să susţină un campionat de fotbal între licee care să aibă loc vara, nu în decembrie cum se joacă în Liga 1. Vă garantez că ar umple stadionul şi că ar vibra Parcul Municipal. Cu banii alocaţi s-ar putea face echipamente pentru toate liceele, eventual plătiţi profesorii de sport ca să fie stimulaţi să-i pregătească pe elevi cât mai bine, recompensaţi câştigătorii cu o excursie în străinătate la vreun turneu. Se pot face multe cu banii publici şi vă garantez că ne-am simţi chiar mândri, ca bistriţeni, să susţinem o astfel de iniţiativă.

Gloria Bistriţa nu creează nici pe departe o astfel de stare de spirit. Veşnic abonată la bani publici, se încăpăţânează să mănânce în restaurant de cinci stele în timp ce oamenii care îşi plătesc dările simt un gol mare în buzunar. Nu e corect. În peste două decenii de la Revoluţie, acest club trebuia să se adapteze vremurilor, să fie competitiv, să facă publicul să iubească echipa şi să o susţină. Nu avem nici azi de unde să ne cumpărăm un pix pe care să scrie Gloria Bistriţa sau o minge. Din sutele de miliarde pe care le-a înghiţit de la bugetul local, Gloria nu a fost în stare să dea înapoi nici măcar atât, un pix inscripţionat sau un tricou pe care să-l poţi dărui cuiva de sărbători. Se pune foarte serios întrebarea dacă mai are sens să plătim noi mai mulţi bani la buget pentru ca Gloria să-i cheltuiască habar nu avem pe ce, e clar că numai pentru oraş şi oamenii lui, nu.

Dacă aceste două teme sunt supuse dezbaterii publice reale eu mă declar mulţumită. Nu cred că Primăria va face un forum pe pagina sa de internet, aşa că nu ar fi rău să începem chiar de aici să le spunem aleşilor ce vrem să facă cu banii noştri.

Cristiana Sabău