Politică

Gavrilă Urs: PDL – o analiză matematică

În loc de început, aş dori să-mi justific îndrăzneala de a opina faţă de PDL. În primul rând, am fost nouă ani membru al acestei formaţiuni. Şi nu orice fel de membru: am intrat în formaţiune în primăvara lui 2003, în plină opoziţie, atunci când partidul avea cea mai mare nevoie de tineri ca mine; am plecat din partid în primăvara lui 2012, când partidul era în coaliţia de guvernare, adică atunci când avea cel mai puţin nevoie de mine.

Ceea ce vreau să reliefez este că activitatea mea în acest partid nu a fost una de conjunctură sau sub auspiciul unor interese de moment. De fapt a fost încercarea unui simplu om de dreapta de a-şi manifesta propriile concepţii politice printr-un partid care i s-ar potrivi. Şi, Doamne, ce s-au mai potrivit!

Datorită formării mele intelectuale pe latura reală, matematică a disciplinelor umane, analiza mea va fi una abstractă, obiectivă, imparţială. Vizualizând evoluţia (şi evidenta decădere a partidului), primul lucru care îmi vine în minte este graficul unei parabole cu deschiderea în jos (pentru cei mai putin axaţi pe matematică, seamănă cu un U întors).

Originile partidului, în anii ’90, ca o formaţiune ruptă din FSN dar mai modernă decât aceasta, a avut loc sub conducerea lui Petre Roman. Acest lider politic provenit din FSN şi, actualmente, reîntors acolo, i-a acordat P-ul din denumire, făcând această formaţiune Partid. Evoluţia partidului a fost în continuare galopantă, coaliţia alături de PNȚCD şi alte partide în alianţa CDR urcând acest partid pe scena politică a României şi, evident, la guvernare. Aceasta a fost faza în care partidul şi-a adăugat D-ul la denumire, devenind atât nominal cât şi de facto un Partid Democratic. Poate tocmai câştigul acesta de democraţie a făcut loc următorului salt evolutiv al partidului, la începutul anilor 2000, sub conducerea lui Traian Băsescu. Acesta a realizat două lucruri remarcabile în partid: a reorientat partidul spre liberalism şi a pus accent pe viitorul partidului, promovând tineri. Întâi de facto şi ulterior cu numele, aceasta este perioada în care Partidul Democrat devine Partidul Democrat-Liberal, reprezentând practic vârful parabolei, apogeul. Trecând peste detalii, această etapă este cea în care partidul dă preşedintele ţării, guvernează şi obţine cel mai bun scor electoral.

Vârful unei parabole care nu ţine apa reprezintă punctul din care graficul începe să regreseze, să coboare. Din păcate, PDL s-a mulat pe această analogie. Succesul suprem pentru un partid – acela de a da preşedintele ţării şi a guverna – a venit cu un preţ mult prea mare: pierderea preşedintelui partidului. Iar decăderea a fost simetrică cu ascensiunea. Întâi s-au pierdut valorile liberale ale partidului, litera L din denumire devenind pur simbolică. Guvernarea din 2009 începută alături de PSD a fost o concesie mult prea mare pentru mulţi membri importanţi, liberali autentici.

Ziua de 23 martie 2013 a reprezentat momentul în care, în fapt, partidul şi-a pierdut şi litera D din denumire. Pentru că nu te poţi numi Partid Democratic atunci când organizezi alegeri, îţi  selectezi delegaţii în funcţie de intenţia lor de vot, numeri 300 de bilete de vot în plus faţă de numărul de alegători înscrişi, nu dai curs unei contestaţii justificate şi declari, cu atâtea nereguli, procesul de votare încheiat şi rezultatul admis. Acesta este şi momentul în care aripa pro-FSN şi-a recâştigat controlul asupra partidului. Iar dacă vom continua exerciţiul de simetrie şi gândim puţin mai departe, nu mare ne-ar fi surpriza ca ceea ce a mai rămas din acest partid să-şi piardă şi litera P din denumire. Procesul de absorbţie a PDL-ului de către PNL a început deja de anul trecut, selectiv, prin osmoză, odată cu lideri importanţi precum Sorin Frunzăverde sau Mihai Stănişoară. Interesant este că la momentul actual, cele două partide îşi declară public şi ostentativ intenţia de a fuziona. Ori, PNL este parte din USL, acest FSN mascat de care România pare că nu se poate debarasa. Şi uite aşa, PDL-ul, acest copil rebel al politicii româneşti revine, după o aventură curajoasă, în sânul familiei care l-a născut – Frontul Salvării Naţionale. Nicăieri nu e ca acasă!”

Sursa: blog Gavrilă Urs, preşedinte Forţa Civică Bistriţa-Năsăud

13 comentarii

  • Bah Javrila, tu tot nu iti gasesti linistea? De ce nu iti iei o masa de ping-pong si sa o pui in pod ca sa ai cu ce iti petrece tipul? Timp pe care il ai berechet nefiind angajat nicaieri … Tu crezi ca toti au memoria asa de scurta ca a ta? Cam cat de departe sunt vremurile cand te plangeai ca trebuie pleci la PSD ca sa te ajute cu constructia blocurilor de garsoniere? Lucrurile pe care le incriminezi nu le intelegi pentru ca nu te lasa neuronii …

  • Analiza matematica este complicata, e materie de clasa a XI-a la profil real.
    Eu va propun ceva mai simplu, de ciclu primar: adunarea si impartirea.
    Adunati sumele cheltuite, din bani publici, de fostul premier Ungureanu pe whisky, sampanie, tigari etc.
    Impartiti suma rezultata la numarul zilelor in care a detinut respectiva functie, si faceti public rezultatul. Asa va vedea toata lumea cat ne costa un om de dreapta.

    • Doamna Sabau, cu tot respectul pt dvs, faptul ca dansul speculeaza ca au fost cu 300 de votanti in plus pe liste(nefiind prezent la fata locului, fiind prost informat ca noi toti ceilalti de la televizor ), sau ca nu s-a dat curs contestatiei, desi membrii comisiei de numarare a voturilor au iesit public cu o declaratie, voturile fiind numarate de 3 ori( dupa cum sustin membrii ) ma face sa cred ca analiza dansului nu este una „obiectiva,impartiala”. Acestea nu sunt argumente, sunt doar pareri subiective,speculatii ale unui personaj care nu si-a gasit „locusorul” in partid, a plecat in alt partid in cautare de functii.
      Sunt un cititor frecvent al articolelor dvs., dar acesta nu isi avea rostul. Unde au fost parerile obiective,impartile in perioada 2003-2012? Sau interesul propriu te face sa pleci capul ?

  • Nu mai publicati gandurile unor parveniti si pilosi(cu bani inchisi la culoare) care copiaza cuvant cu cuvant . Mai baiete tu nu esti in stare sa compui o fraza.

  • Buna, acum am citit cu atentie si eu acest articol scris de Gabi Urs…observ cu amaraciune ca aceasta persoana nu se regaseste nici in „CAPUSA” aceasta de partid numit Forta Civica. Eu sunt membru al PD din 2005 (asa era pe vremuri), iar dupa alegerile europarlamentare din 2007 „draga” Gaby a devenit PDL sa nu uitam acest lucru. Legat de plecarea ta din partid a fost una normala, eu ma asteptam la asta de mult dar e bine si in al 12-lea ceas….Am sa dau un amanunt pe care nu stiu cati din cititorii aceastui articol il stiu, scumpa lui sotie este membra PDL, membra al Biroului Judetean de Femei al BPL BN. N-am nimic personal cu cele doua persoane, dar ma intreb ce fel de membru al PDL a fost acest Gabi Urs din momentul in care nu a fost ales in niciun birou de conducere judetean al partidului, fie ca vorbim de tineret sau seniori, a candidat de mai multe ori dar nu a fost ales….dar pana la urma s-a strecurat ca membru supleant la tineret. Cine este aceasta persoana sa spuna astfel de lucruri despre partid avand in vedere ca a fost ajutat direct sau indirect de persoane importante din acest partid, cum se spune ” de la vladica pana la opinca”…..Cum are indrazneala sa afirme asa ceva? Deci sper ca acest anonimat al lumii politice sper sa nu mai faca astfel de declaratii publice pentru asi face cunoscuta formatiunea politica din care face parte in acest moment. Va multumesc. John T.

Apasă aici ca să comentezi

Reguli pentru comentarii. Click aici.