Biserica ”Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” de pe Calea Moldovei din Bistrița a fost sfințită de IPS Andrei – Arhiepiscopul Vadului, Feleacului și Clujului și Mitropolitul Clujului, Maramureșului și Sălajului, PS Petroniu – Episcopul Sălajului și PS Macarie – Episcopul Europei de Nord.
Cei trei ierarhi au oficiat slujba alături de un sobor format din numeroși preoți și diaconi. La slujbă au participat oficialități locale și județene. Lăcașul de cult unde preot paroh este Arghir Vlașin, care a primit Crucea Patriarhală din partea IPS Andrei, a fost finalizat după mulți ani de construcție.
La interior și exterior, lăcașul de cult a fost binecuvântat prin stropire cu apă sfinţită şi prin ungere cu Sfântul și Marele Mir, iar în piciorul Sfintei Mese au fost așezate moaște de mucenici. În continuare, pe un podium special amenajat în proximitatea bisericii parohiale, ierarhii au oficiat Sfânta Liturghie, înconjurați de un sobor numeros de preoți și diaconi.
Răspunsurile liturgice au fost date de Grupul de teologi ”Sfântul Ierarh Nectarie” din Dej. La chinonic, baritonul Aurelian Mihai Filip, profesor de muzică la Colegiul de Arte din Baia Mare, a interpretat mai multe pricesne.
Pentru bogata activitate administrativă și pastorală, din partea PF Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, Mitropolitul Andrei i-a conferit preotului paroh Arghir Vlaşin Crucea Patriarhală, cea mai înaltă distincție a Patriarhiei Române. Preotului pensionar Vasile Chița, i-a fost oferit Ordinul ”Episcop Nicolae Ivan” pentru clerici, iar preotului Ioan Vasile Vlașin i-a fost acordat Ordinul ”Mihai Vodă” pentru clerici. Crucea Transilvană pentru mireni, cea mai înaltă distincție a Mitropoliei Clujului, a fost conferită următorilor binefăcători: Ioan Scurtu, Codruța Logigan și Andrei Călin Câmpeanu. Totodată, Alexandru Simionca, Viorel Sava și Iosif Romonți au primit Ordinul ”Sfântul Ierarh Pahomie de la Gledin”, Claudiu Săcălean a fost distins cu Ordinul ”Sfinții Martiri Năsăudeni”, iar Mircea Murar, Viorel Encian și Geea Titieni au primit Ordinul ”Mihai Vodă” pentru mireni.
Parohia ”Sfântul Mare Mucenic Gheorghe” din Bistriţa a fost înființată în noiembrie 2000, cu binecuvântarea Mitropolitului Bartolomeu Anania. Doi ani mai târziu, în luna aprilie 2002, a fost ridicată, în timp record de zece zile, o bisericuţă din lemn în care parohia s-a închegat. La data de 23 aprilie 2004, Vasile Someșanul, pe atunci Episcop-vicar al Arhiepiscopiei Clujului, a pus piatra de temelie pentru noua biserică parohială. Contribuţiile mai multor credincioşi și ajutorul oferit de instituțiile publice locale, județene și centrale au stat la temelia acestei construcţii ,astfel încât a putut fi finalizată la sfârşitul anului 2022. Biserica este pictată în tehnica frescă, iar pe faţada lăcaşului de cult sunt trei icoane în mozaic cu Mântuitorul Iisus Hristos, Maica Domnului și Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, ocrotitorul parohiei. Iconostasul şi mobilierul bisericesc sunt sculptate în lemn masiv, iar candelabrele au fost aduse din Grecia.
Înghesuită în spatele unor blocuri , biserica ”Sf. Mare Mucenic Gheorghe” din Bistrița aminteşte de istoria bisericilor dislocate în anii 80 la Bucureşti. Este vorba de 12 biserici ridicate pe şine şi mutate zeci de mertri fiind astfel salvate de la demolare în cadrul aşa-zisei „sistematizări” a capitalei ordonate de Ceauşescu, când 20 de biserici au fost dărâmate. Totusi, 12 biserici au supravieţuit, fiind dislocate, puse pe şine şi translatate în spatele unor blocuri printr-o procedură inovativă elaborată de inginerul Eugen Iordăchescu. Acestea au fost mai degrabă ascunse de ochii dictatorului care avea o ură personală diabolică împotriva Bisericii şi a religiei. Dovada cea mai evidentă pentru lipsa oricărei raţiuni în acţiunile sale este demolarea mănăstirii Văcăreşti, care nu stătea în calea niciunuia dintre proiectele sale.
Chiar si la Bistrita, înainte de 1989 comunistii au ridicat un bloc în coasta Bisericii din Piata Unirii, pentru că Nicolae Ceaușescu nu suporta să vadă biserica de la balconul sediului PCR, unde aveau loc mitingurile cu ocazia vizitelor sale de lucru.
Revenind la Biserica ”Sf. Mare Mucenic Gheorghe” din Bistrița, păcat că un locaş de cult cu o frumoasă arhitectură bizantină a fost amplasat atât de neinspirat într-un spatiu îngust lipsit de vizibilitate. Un alt aspect negativ este orientarea bisericii cu altarul spre nord.
Conform traditiei, toate bisericile ortodoxe au altarul spre Rasarit, deoarece privim intotdeauna spre altar cu speranta si credinta, cu incredere si bucurie, la fel cum privim si spre rasaritul soarelui, in fiecare dimineata. Asa cum lumina soarelui trezeste la viata intreaba natura, la fel credinta si sfintenia ne lumineaza sufletele, trezindu-ne la adevarata viata, cea intru Hristos – Soarele vietii. Orientarea altarului spre răsărit a fost consfinţită încă de la începutul creştinismului în Didahia celor 12 Apostoli şi Constituţiile Apostolice.
Biserica ortodoxă ţine cu străşnicie la orientarea lăcaşurilor de cult spre răsărit, fără ca prin aceasta să fie o biserică învechită, ci doar o păstrătoare a adevărului. De aceea, nu amplasarea anterioară a edificiilor din jur trebuie să determine orientarea bisericii, ci regula statornicită de la început.