Duminică 22 decembrie 2024, atunci când se împlinesc 35 de ani de la căderea dictaturii comuniste și se sărbătorește Ziua Victoriei Revoluției Române și a Libertății, la Bistrița va avea loc un ceremonial.
Ceremonia militară și religioasă organizată de Instituția Prefectului la Monumentul Revoluției din Piața Petru Rareș va începe la ora 13.00.
Evenimentul va cuprinde: salutul Drapelului de Luptă, intonarea Imnului Național al României, oficierea serviciului religios, alocuțiuni, depunere de coroane, defilarea detașamentului de onoare.
Acum 35 de ani…
Protestele, luptele de stradă şi demonstraţiile din decembrie 1989 au dus la sfârşitul regimului comunist în România. Bistriţa s-a numărat printre ultimele oraşe în care Nicolae şi Elena Ceauşescu au efectuat vizite de lucru. În 16 octombrie, cei doi au participat la un miting popular care a avut loc în faţa Comitetului Judeţean de Partid. ”Tovarășul” a rostit atunci celebra profeție care avea să fie infirmată în scurt timp: ”România se va întoarce la capitalism doar atunci când va face plopul pere şi răchita micşunele, dar nici măcar atunci!”. În 22 decembrie, la Bistriţa, coloane de muncitori din zona industrială au mărşăluit până în faţa actualului Palat Administrativ, unde s-au strâns mii de oameni. Liderii demonstranţilor au urcat în balcon şi au adresat, prin portavoce, discursuri mulţimii strânse în stradă. Din fericire, la Bistriţa nu s-a tras şi nu au existat victime. Au murit însă bistriţeni în alte oraşe, unde manifestaţiile au fost înăbuşite în sânge. Tinerii Cristian Remus Bucur şi Ioan Sabău şi-au pierdut viaţa în timpul confruntărilor dintre forţele de represiune şi manifestanţi, primul la Bucureşti, unde era student al Academiei Tehnice Militare, cel de-al doilea la Cluj-Napoca, unde urma facultatea. Leontina Bânciu, născută în Borleasa, comuna Târlișua, a murit la Timişoara, în 17 decembrie, împuşcată în masacrul de la Podul Decebal. Cristian Remus Bucur este înmormântat în Cimitirul Eroilor din Bistrița, iar Ioan Sabău în localitatea Brăteni, comuna Sânmihaiu de Câmpie.
(Foto: Arhivă 2023)
…preotii ca si acum au fost in prima linie!!!
…linie trasata de partid!!!!!
Ai văzut icoanele cu Isus sau alte icoane, cum țin degetul arătător și cel inelar împreună ?
Semnifică ceva, relaxare, câmpuri energetice, yoga, dacă nu poți dormi noaptea, ține degetele așa și vei găsi pacea sufletească !
Lumea fizică nu există, totul este lumină și fotoni, fizică cuantică!
Adevărul e ca de 35 de ani trăim în minciună .
Noi, cei ce am fost atunci acolo , tăcem și azi , azi când , după 35 de ani , ni se spune ca ,în egală măsură , eroi au fost și cei care au tras și cei care , în salopete , au stat în fața glonțului .
Fanfara cântă pentru toți , victime și călăi !
Călăii de vineri , ora 12 , au devenit eroi la ora 12 și 15 minute .
De 35 de ani îi comemoram împreună !
Victime și călăi!
Tăcem în continuare .
Tăcem până vom muri , până când copiii nostrii nu vor mai ști cine a fost victima și cine a fost călău .
Tăcem .
Vor afla din cartile de istorie…
Motto:
„Pot să spun că sunt fericit într-o ţară condusă de Marcel Ciolacu? Asta e nenorocirea noastră” / „Revoluţia a fost o iluzie, ruşinea pe care o trăim acum. Moştenitorii comuniştilor au pus mâna pe putere, au furat toţi banii”
(Victor Rebengiuc , între teatru și Marcel Ciolacu)
Piața Petru Rareș este singurul loc din Bistriţa care are legatura cu Revolutia din decembrie- 1989. Bistriţa a fost unul dintre primele oraşe in care au protestat în dimineata zilei de 22 decembrie 89, peste 10.000 de bistriţeni din Fabrica Mecanică şi apoi din alte fabrici din zona industrială s-au adunat in fata fostului Comitet Judetea de Partid (Prefectura de astazi). Ei şi-au riscat viaţa şi libertatea, într-un moment în care nu se ştia dacă regimul Ceauşescu va cădea, dacă se va trage sau nu la Bistriţa. Daca s-ar pune problema schimbarii numelui pietei Petru Rares din Bistrita, aceasta ar trebui sa se numeasca „Piata Revolutiei” sau „Piata 22 Decembrie”.
Pe de alta parte, cu toate că pe 22 decembrie, 1989 la Bistrița a fost o mișcare de protest spontană, iar în oraș nu s-a tras nicun foc de armă, o serie de manifestanti dețin certificate de revoluționari, care atestă „faptele de curaj” de care au dat dovadă în revolutia din 1989. Culmea ipocriziei este că unii dintre ei au dobândit prin fals titlul de ‘”Luptător pentru Victoria Revoluţiei Române din Decembrie 1989 – Luptător cu Rol Determinant”. Acesti, revolutionarii de carton ai Bistritei, beneficiază de o începând cu data de 1 ianuarie 2015, de o indemnizaţie lunară de 2200 de lei si de alte avantaje nemeritate.
Si totusi, Judetul Bistrița-Năsăud are revolutionarii si chiar eroii ei în cadrul Revoluției din decembrie 1989. Este vorba despre eroii: Ioan Sabău, Cristian Bucur și Leontina Bânciu, trei martiri ai județului , care s-au jertfit pentru libertate în decembrie 1989, insa nu la Bistrita, ci in alte locuri din tara. In memoria acestora ar trebui reamplasată Troita Revolutiei in Piata Petru Rares din Bistrita, iar pe soclul acesteia să fie trecute numele celor trei eroi spre vesnică amintire.
Motto:
“O revoluţie e întotdeauna începută de naivi, continuată de intriganţi şi exploatată de escroci”.
( Paul Bourget)
La 35 de ani de la Revolutia din decembrie -1989 , România este singura ţară din Uniunea Europeană care nu a făcut reforma administrativ-teritorială . Noi încă ne conducem după legi comuniste din 1968, adică centralism democratic-socialist, în plin capitalism democratic-european. Ori acest centralism este o frână a dezvoltării economice. Prin regionalizare s-ar desfiinţa foarte multe structuri inutile populate cu tot felul de nepotisme. Un alt avantaj este decimentarea reţelelor clientelare construite in timp de peste 50 de ani. Dacă s-ar sparge astfel de strcturi, s-ar crea şansa ca România să renască administrativ ca ţară.
Chiar si la atragerea de fonduri europene au existat sincope deoarece România nu a fost in stare sa facă o reforma administrativ- teritoriala compatibilă cu structurile europene. Din această cauză diferențele economice dintre județe sunt imense, iar birocrația omoară multe proiecte în fașă, desi dispune de un aparat administrativ supradimensionat, dar fără ca acesta să facă nimic. De aceea, trebuie recurs la o restructurare a acestor unități administrativ- teritoriale pentru ca structurile respective să fie compatibile cu cele europene, să devină funcționale si eficiente economic, deoarece in prezent cele mai multe dintre judete sunt adevărate feude pentru baronii locali. Trebuie in sfârsit să fie realizată regionalizarea, dar nu formal asa cum o avem acum, cu ADR-uri (Agentii de Dezvoltere Regională) ca organizații nonguvernamentale, ci cu regiuni administrative funcționale, cu forță juridică, adică să poți merge direct la Bruxelles să depui proiecte pe bani europeni fără să mai fi nevoit să treci prin București.
Asadar, pentru reducerea cheltuielilor de funcţionare a statului, sunt necesare reforme structurale profunde precum:
-Reducerea numărului de ministere la 15-16, la fel cum este in Franţa şi Germania;
-Desfiinţarea agenţiilor şi instituţiilor care nu sunt neapărat necesare, atribuţiile lor putând fi preluate de alte instituţii, simultan cu o descentralizare reală;
-În administraţia locală, păstrarea acelor primării care servesc peste 8.000 de cetăţeni, şi comasarea celorlalte;
-Reducerea numărului de judeţe la 16, într-o primă etapă, apoi la 8, echivalente cu regiunile de dezvoltare;
-Înlocuirea instituţiilor care servesc acum cetăţenii prin numerosi funcţionari, cu aplicaţii informatice care funcţionează nonstop, online.
Există două posibilităti de a face regionalizarea. Prima este prin revizuirea constitutiei si introducerea categoriei administrative de “regiune” in legea fundamentală. A doua cale este mai simplă si se poate face fără modificarea constitutiei , printr-o lege organică in care să fie prevăzută comasarea mai multor judete in structuri administative mai mari. Aceasta se poate face mai simplu prin reducerea numărului de judete si păstrarea denumirii de “judet” prevăzută in actuala constitutie. Este modelul Poloniei care a făcut regionalizarea in 1999 prin comasarea celor 49 de voievodate existente (similare cu judetele de la noi) in 16 mari voievodate pentru a corespunde cerintelor Uniunii Europene.
În plus la noi dintre cele 3.228 de orase si comune sau UAT -uri (unităti administrativ-teritoriale), cel puţin 1.000 nu-şi pot asigura din venituri proprii, cheltuielile de funcţionare şi a oferi servicii minimale pentru viaţa cetăţenilor: salarii, iluminat public, gospodărire. Toate stau cu mâna intinsă si se bazează pe transferuri de la bugetul central sau de la bugetul judeţean.