Fermierii din Bistrița-Năsăud sunt în pragul falimentului după ce prețul laptelui a scăzut dramatic în ultimele luni, pe fondul consumului redus și al importurilor masive din străinătate. Crescătorii de animale spun că mulți producători vând acum sub costurile de producție, iar fermele mici sunt în pragul falimentului.
Alin Androne, fermier din localitatea Tărpiu, afirmă că procesatorii au redus considerabil prețurile de achiziție, invocând scăderea vânzărilor și concurența puternică a laptelui importat, în special din Ungaria.
”Pentru fermele mari, prețul a scăzut cu 30%, dar sunt ferme mici care primesc acum doar un leu pe litrul de lapte, ceea ce îi determină pe oameni să renunțe de tot la creșterea animalelor. Când ajungi să scazi sub costurile de producție mai poți merge o lună, două, trei, depinde câte resurse financiare ai să susții activitatea, după care trebuie să o închizi”, a declarat fermierul.
Acesta susține că producătorii din Ungaria beneficiază de subvenții și alte forme de sprijin din partea statului, ceea ce le permite să vândă laptele la prețuri foarte mici. În România, spune el, fermierii nu beneficiază de măsuri similare.
”La noi nu se acordă subvenții pentru lapte, Ungaria o face și atunci ei își permit să vândă laptele sub prețul de producție. Au și un număr mult mai mare de ferme tehnologizate și produc laptele la costuri reduse”, explică Androne.
Pe lângă concurența externă, fermierii resimt și efectele inflației. Potrivit acestora, consumatorii sunt mai atenți la cheltuieli, iar produsele lactate au devenit tot mai greu accesibile pentru multe familii.
”Fermele mici primesc acum între un leu și maximum doi lei pe litrul de lapte, iar pe raft nu am văzut niciun fel de scădere a prețului. Lactatele sunt văzute ca un produs de lux, iar un kilogram de brânză este mai scump decât un kilogram de carne de porc”, spune fermierul.
El consideră că o soluție ar fi intervenția statului printr-un cadru legislativ care să asigure un preț echitabil pentru producători.
”Laptele de la poarta fermei ar trebui să reprezinte aproximativ 50% din valoarea celui de la raft. Atunci ar scădea și prețul pentru consumator, iar fermierul ar putea să-și acopere costurile”, afirmă Androne.
Situația este agravată și de faptul că laptele este un produs extrem de perisabil, iar fermierii nu au posibilitatea să îl stocheze pentru perioade lungi: ”Un tanc de lapte poate păstra laptele două-trei zile. După aceea ești obligat să îl dai cu cât ți se oferă. De aceea prețul laptelui nu poate fi negociat”.
Fermierul se declară pesimist și în privința viitorului în ce privește consumul de lapte de vacă: ”Probabil vin noi generații care consumă lapte de cocos sau de soia. Unii nutriționiști spun că organismul funcționează mai bine așa. Nu știm, vom vedea peste câteva generații care va fi efectul consumului redus de lactate”.
Adaugă comentariu