Se împlinesc două decenii de la cea mai mare catastrofă naturală din istoria modernă a județului. Pe 20 iunie 2006, o viitură puternică a măturat comuna Târlișua. Bilanțul a fost unul de coșmar: 13 vieți pierdute, 46 de case distruse în totalitate, alte câteva sute inundate.
În săptămânile premergătoare inundaţiilor din comună, s-a înregistrat o instabilitate meteorologică accentuată, în întreg bazinul Someşului Mare, care a determinat în intervalul 1-20 iunie, precipitaţii bogate, care au atins în partea superioară a bazinului Ilişua, valori cuprinse între 50 şi 53 l/m.
În ziua de 20 iunie 2006, o zi călduroasă de vară, în centrul comunei a plouat în orele amiezii destul de consistent, însă oamenii i au perceput o ploaie de vară obişnuită, cum a mai plouat de multe ori, meteorologii estimând că precipitaţiile căzute au depăşit 25 l/m²/oră. După ploaia de la amiază s-a înseninat, în centrul comunei, iar spre orele 17 a mai plouat puţin ”,o ploaie cu soare”, după cum îşi amintesc localnicii, care au mai spus că, spre munte cerul era negru şi se auzeau tunete puternice. Aceasta, deoarece la 4-5 km amonte de centrul comunei s-a declanşat o aversă extrem de puternică, provocată de ciocnirea a două mase de aer cald şi rece, care a generat o cantitate de precipitaţii ce a depăşit 60 l/m², izolat 125 l/m² în cătunele Uleasa şi Valea Peştelui.
Din cauza cantităţii de apă căzute în timp record şi a suprasaturării solului cu apă, s-au produs masive alunecări de teren, acestea, împreună cu apa, antrenând şi o cantitate apreciabilă de masă lemnoasă (Uleasa, la vărsarea râului omonim în Izvorul Ţibleşului, aproximativ 3000 m³ de masă lemnoasă). Lemnele, împreună cu mâlul şi rocile antrenate au format iniţial, două mari baraje naturale, unul la Cireaşi-Valea Peştelui şi altul la Uleasa.
La depăşirea acestor baraje, şuvoiul uriaş de apă, favorizat şi de lăţimea mică a văii, s-a revărsat în aval, antrenând, în continuare o mare cantitate de lemne, mâl, materiale din construcţii, oameni şi animale din gospodăriile care dispăreau în valuri.
Când viitura s-a apropiat de centrul satului Târlişua a format alte două mari baraje: unul pe Valea Izvorului, la 500 m amonte de centru şi altul chiar la podul din centrul satului unde Valea Izvorului se întâlneşte cu Ilişua. Când apele s-au dezlănţuit din barajul aflat la 500 m de centrul comunei, au atins înălţimea de 3 metri, viteze foarte mari şi au suferit devieri importante, măturând zece case şi anexe aflate în aval.
O gospodărie situată chiar lângă pod a fost ştearsă de pe faţa pământului, precum şi anexele altei gospodării situată pe celălalt mal.
Cinci oameni din cele două gospodării au fost luaţi de viitură, doi bărbaţi au reuşit să se salveze, două femei au fost găsite decedate, iar o fetiţă de 10 ani este dată dispărută şi astăzi. Barajul de lemne cele mai impresionant a fost cel din centrul satului Târlişua, lemnele adunate aici atingând circa cinci metri înălţime. De la înălţimea acestuia, apele s-au revărsat năprasnic peste centrul satului, acoperind cu noroi tot ceea ce nu au putut distruge şi transporta.
Centrul satului, altădată impunător, a devenit de nerecunoscut, chiar şi pentru localnici. Cum ploaia din centrul satului fusese una obişnuită, care nu prevestea o astfel de catastrofă, oamenii de aici au fost luaţi pe nepregătite, astfel încât cei mai mulţi nu au realizat ce se întâmplă, unii dintre ei fiind prizonierii apelor în case şi reuşind cu greu să se salveze.
Intervenția echipelor de salvare a fost îngreunată de alunecările de teren care au blocat căile de acces, comuna rămânând izolată aproape 24 de ore. La acea vreme nu existau sisteme moderne de avertizare, populația fiind alertată doar prin tragerea clopotelor.
Bilanțul dezastrului a fost dramatic: 13 persoane și-au pierdut viața, 480 de case au fost inundate, peste 32 km de drumuri au devenit impracticabile, au murit peste 5.000 de animale și păsări, iar rețelele electrice și telefonice au fost grav afectate. Pagubele materiale au fost estimate la peste 20 de milioane de dolari.
Potrivit profesoarei de geografie Cristina Rusu, care a studiat fenomenul, fiind originară din comună, bazinul râului Ilișua a fost afectat de mai multe viituri importante în ultimele două secole, cele mai semnificative fiind cele din 1875, 1970 și 2006. Deși viitura din 1970 a înregistrat debitul maxim (294 m³/s), cea din 2006 a avut cele mai grave consecințe asupra populației și mediului.
urma analizelor efectuate după dezastru, specialiștii au concluzionat că defrișările, alături de precipitațiile extreme și de formarea barajelor naturale din lemne, au contribuit decisiv la producerea acestei catastrofe, considerată cea mai gravă inundație din istoria județului.
Adaugă comentariu