A doua parte a verii este o perioadă ideală pentru cei care vor să descopere România la pas, iar Via Transilvanica oferă una dintre cele mai spectaculoase experiențe pentru iubitorii de drumeții. Temperaturile mai echilibrate, zilele încă lungi și peisajele variate transformă traseul într-o destinație potrivită pentru o escapadă de câteva zile sau chiar pentru o aventură de mai lungă durată.
Au venit să descopere Ținutul de Sus de pe Via Transilvanica, Claudiu și Adrian, de loc din sudul țării. Au parcurs mai multe porțiuni ale traseului și au ajuns, zilele acestea la Bistrița.
”Să călătorești pe Via Transilvanica e o experiență unică, întâlnești oameni frumoși, 2adrenalină pentru noi”, ne-a spus Claudiu, care recunoaște că, pe alocuri, drumul i-a testat limitele fizice. Pentru el, însă, secretul este să nu transforme traseul într-o cursă.
”Important este să nu ne grăbim. Nu este un concurs, trebuie să ne oprim, să respirăm, să privim natura, să privim cerul. Splendid, într-un cuvânt”, a relatat el.
Împreună cu Adrian, partenerul lui de drum, a mai făcut anul trecut o porțiune din traseu, de la Putna la Piatra Fântânele. Acum, au pornit de la Tășuleasa Social și au parcurs inclusiv bucla de la Lunca Ilvei spre Piatra Fântânele. Planul este să continue, în următorii ani, până în sud-vestul țării, spre Drobeta-Turnu Severin. ”Acum, că o să dureze 2-3 ani, sperăm să ne țină picioarele și să avem timpul necesar ca să facem acest traseu”, spune Claudiu.
Câinii de la stâne, o provocare care poate fi depășită
Întrebat cum s-au descurcat cu câinii de la stâne, Claudiu a răspuns: ”Dacă folosim un limbaj neutru, blând cu câinii… recomandarea clară este să nu ne hazardăm și să le folosim [mijloacele de apărare] din prima. Trebuie să vorbim calm, domol, blând”. Adrian spune că nici animalele sălbatice nu le-au creat probleme. Nu au întâlnit urși sau șerpi, iar mersul pe traseu în timpul zilei li s-a părut sigur. ”Cu siguranță sunt, dar într-adevăr pe timp de zi este extraordinar de sigur”, spune acesta.
Pentru cei doi, experiența este mai ușor de dus în grup. Oboseala fizică apare, iar sprijinul partenerului de drum devine important.
„Cine pleacă pe Via Transilvanica e bine să facă parte dintr-un grup”, spune Claudiu, povestind că, atunci când obosește, Adrian este cel care îl motivează: „Hai că mai putem!”.
Oamenii întâlniți pe drum, una dintre marile surprize
Dincolo de peisaje și efortul fizic, cei doi spun că ospitalitatea localnicilor este una dintre cele mai frumoase părți ale călătoriei. Au dormit la pensiuni, dar și în curțile unor oameni, inclusiv în rulote. ”Oamenii, practic, se comportă cu tine ca și cum ai fi de-al casei”, povestește Claudiu.
Au luat masa alături de gazde și au schimbat povești de viață. Pentru ei, aceste întâlniri fac parte din farmecul traseului.
Adrian descrie experiența de pe Via Transilvanica drept ”cu de toate, și spirituală, și emoțională, și fizică”.
La început, spune el, a fost mai dificil. ”Am plecat cu vreo 50 de chile pe traseu… Dar ușor, ușor am început să învățăm și noi drumul. Și cred că și drumul pe noi și ne tot ajută.”
”Vacanță mai faină decât pe Via nu există”
Cei doi au ajuns acum la finalul unei etape în Bistrița și intenționează să revină pentru a continua exact de unde au rămas, din apropierea Bisericii Evanghelice. Spun că au încercat să îmbine drumețiile cu alte forme de vacanță, însă Via Transilvanica a rămas experiența care i-a impresionat cel mai mult.
”Vacanță mai faină decât drumul de pe Via nu există. Este cu de toate. Într-adevăr, te întorci relaxat, un pic obosit, cu un pic de febră musculară, dar relaxat. Din concediu nu m-am întors astfel”, mărturisește Adrian.
Cei doi recomandă traseul și altor oameni, cu o precizare: Via Transilvanica nu este neapărat pentru toată lumea. ”Nu este pentru toți drumul și este foarte fain că este așa. Sunt o anumită tipologie de oameni și, cumva, numai oameni faini.”
Adaugă comentariu