Potrivit specialiştilor Muzeului Satului, clădirea este importantă pentru arhitectura vremii întrucât satul Şanţ, aşezat pe valea 
Someşului Mare, face parte din cele 44 de sate grănicereşti năsăudene a căror menire era aceea de a apăra graniţa vechiului imperiu austro-ungar. Ocupaţiile principale ale locuitorilor au fost creşterea vitelor, agricultura, lucrul la pădure.
“Cele mai multe construcţii din sat au fost ridicate din lemn. Casa transferată în muzeu în anul 1936 (datând din anul 1896), este construită din cununi de bârne, pe un soclu înalt de piatră, cu prispă pe trei laturi. Acoperişul în patru ape are învelitoare din”draniţă”, se arată pe pagina web a Muzeului Satului.
otrivit sursei citate, planul casei cuprinde o tinda mediană, fără plafon, flancată de două camere mari, fiecare cu câte o cămară, pe latura din spate. În tindă, se află o vatră liberă unde se pregătea mâncarea pe timpul verii.
“În camera de locuit reţine atenţia sistemul complex de încălzire format din vatra liberă cu horn, cuptor, cu un mic spaţiu de dormit şi soba cu plită. Mobilierul redus (pat, masa, laviţă, dulap de vase) este dispus pe lângă pereţi pentru a crea un spaţiu optim 
desfăşurării activităţilor lucrative; războiul de ţesut ocupa locul dinspre fereastră, iar suportul de pe grindă atesta locul urzoiului. Această încăpere funcţională nu este lipsită de căldura ţesăturilor lucrate în gospodărie: ţolurile (cuverturile) de pe pat şi de pe culmea („ruda”) din fata cuptorului, ştergarele de perete şi feţele de masa. În camera de oaspeţi („casa de paradă”), mobilierul este compus din două paturi aşezate simetric, masa la mijloc, banca cu spătar, dulapuri pentru vase, lăzi de zestre şi cuierele pictate”, mai scrie aici.
În incinta casei pot fi admirate ţesături decorative din lână şi bumbac, frizele din blide şi cancee smălţuite ori icoanele pe sticlă. Tot în această încăpere se ţinea şi zestrea, stivuită până la tavan.
“Ţesăturile din lână şi bumbac sunt reunite într-o compoziţie ritmată, prin diversitate cromatică şi plastico-decorativă. Gama ornamentală a ţesăturilor de interior se caracterizează prin prezenţa masivă a elementelor florale, iar cromatica este dominată de alb şi roşu”, mai scrie aici.
Muzeul Satului este una dintre cele mai vizitate instituţii de cultură. De Dragobete, aici va cânta şi trupa Hara a bistriţeanului Flavius Buzilă.
Sursa text şi foto: Muzeul Satului
Doamna Cristiana si stimati cititori, casa de la Sant din Muzeul Satului de la Bistrita a fost a bunicului din partea mamei a domnului secretar al Comunei Sant, dl. Grapini Emil Silviu (Pompei Sas), iar casa de la Sant din Muzeul Satului de la Bucuresti „Dimitrie Gusti” a fost a bunicului din partea tatalui a domnului secretar Grapini Emil (Emil Grapini zis Melean). Din fericire, aceste doua case vor mai fi pastrate (sper ca foarte mult timp) si vor arata urmasilor nostri modul de trai al inaintasilor nostri. Asemenea case aveau gospodarii din comuna Sant. Mai sunt foarte putine asemenea case pentru ca intre timp, multe au fost demolate sau modificate si adaptate cerintelor civilizatiei actuale. Chiar daca sunt relativ vechi, casele au fost destul de functionale si chiar calduroase. Acum, noi santenii ne mandrim ca se pastreaza aceste case la muzee si ca poarta numele comunei noastre (Sant). Cinste inaintasilor nostri si felicitari pentru cei ce au contribuit la pastrarea acestora!!!!! Mai demult gospodarii unei comune erau catalogati dupa suprafata de pamant ce o aveau, dupa animalele ce le aveau si, bine-nteles dupa casa. Acum, acei gospodari nu prea mai exista. Lumea este axata pe afaceri si pe alte modalitati mai usoare de a castiga banii. Oricum, multumim pentru articol!!!!!
O, nu am niciun merit, decât că am descoperit. Eu vă mulţumesc pentru informaţii. E foarte interesant ce spuneţi. Ar merita să ştim mai multe despre locurile în care trăim. Păcat că suntem atât de ocupaţi zi de zi cu tot soiul de nimicuri.
Nu putem mandrii cu acea casa de la muzeul satului din Bucuresti. este prima casa din muzeu, cum intri pe poarta principala a acestuia chiar in fata. o gasim la nr. 1 din inventarul exponatelor in muzeu.
Are fine interesant de stiut numele gospodarilor care au contribution la transportul si reasamblarea casei in Bucuresti. Banuiesc ca a fost realizata tot cu ajutorul catorva Santeni care aveau cunostinte in priviinta dulgheritului traditional.